Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"Două mari proiecte de ţară pentru următorul deceniu - «Stop migraţiei» şi «Diaspora acasă»"

Cu un deficit de forţă de muncă estimat la jumătate de milion de persoane şi un fenomen al scăderii populaţiei mai vizibil ca niciodată, România este captivă măsurilor pe termen scurt, de timpul importului de forţă de muncă, fără o viziune pe termen lung pentru stoparea migraţiei şi repatrierea românilor. Acesta este adevăratul proiect de ţară pe care noi, actorii clasei politice, suntem obligaţi să ni-l asumăm transpartinic.

În anul 2020, din România au emigrat peste 192.000 de persoane, cu 41.000 mai puţin decât în 2019, arată datele CNSP. Totodată, imigranţii temporari au reprezentat un număr de aproximativ 163.000 de persoane, cu 38.600 mai puţin decât în anul anterior. Estimările emigrărilor până în anul 2030 arată o creştere a acestora la 201.233 persoane până în anul 2025, urmată de o scădere treptată până în anul 2030, la un număr aproximativ de 194.095 persoane. Conform proiecţiei CNSP, în perioada 2022-2030, vor emigra temporar din România, în medie, circa 198.400 persoane anual.

Conform unui studiu elaborat de ReThink România, 730.000 de români spun că vor să emigreze în 2022. Aproximativ 3% dintre români spun că sigur pleacă anul viitor din ţară şi alţi 5% că probabil vor pleca. Tentaţia să plece din ţară este mai puternică în rândul tinerilor între 16 şi 24 de ani.

Toate aceste cifre se adaugă la comunităţile de români stabiliţi în toată lumea, care sunt de ordinul milioanelor. Trăim în vremuri în care antreprenorii se plâng de lipsa forţei de muncă, iar exodul românesc din ultimii 30 de ani continuă să ia amploare. Motivaţi de libertatea de circulaţie în interiorul spaţiului comunitar şi de sumele de bani care le uşurează viaţa atâtor familii, conaţionalii noştri pleacă în căutarea unui trai mai bun. Din acest motiv, statisticile Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că intensitatea migraţiei românilor între anii 2000 şi 2015 a fost depăşită doar de cea siriană. Din nefericire, în ciuda eforturilor făcute şi a trecerii timpului, situaţia nu s-a îmbunătăţit. Aeroporturile româneşti sunt martore tăcute ale plecărilor dureroase ale românilor şi venirea plină de speranţă a lucrătorilor străini, cu precădere a celor din Asia.

În timp ce românii pleacă în alte state pentru a munci cu salarii mai mari decât cele ale pieţei locale, agenţiile de recrutare şi plasare a forţei de muncă negociază numeroase contracte pentru aducerea lucrătorilor străini în sectoare precum construcţii sau industria HoReCa.

Guvernul va dubla din nou numărul avizelor care pot fi acordate muncitorilor străini, astfel încât numărul acestora va fi în 2022 de patru ori mai mare decât în 2020 şi dublu faţă de acest an. 100.000 de locuri de muncă ar putea fi ocupate de români, dacă am şti ce să le oferim pentru a îi convinge să revină acasă. Şi nu, salariul nu este suficient.

De ce au nevoie? De aici trebuie să începem, de la această întrebare. Cum ar fi să adresăm această întrebare milioanelor de români din toată lumea, prin instituţiile şi instrumentele pe care statul român le are la dispoziţie?

Suntem parte a unui efort colectiv de rezilienţă în faţa unei noi societăţi şi a unei noi economii. Planurile de Redresare şi Rezilienţă ale altor state vor spori emigrarea românilor, dacă nu facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i primi acasă şi pentru a-i ajuta să rămână. Depinde de noi să conştientizăm asta şi să acţionăm ferm împotriva unui fenomen care va afecta major economia şi care va provoca şi probleme sociale - sutele de mii de copii care rămân singuri acasă, predispuşi abandonului şcolar şi suferinţei.

Cu aceste lucruri în minte, vă invit să elaborăm o nouă strategie pentru ţara din care nimeni să nu mai plece şi în care toţi cei plecaţi să se întoarcă, Planul pentru România.