Parliamentary debates

Domnul Florian-Emil Dumitru:

"Oportunităţi şi provocări în ceea ce priveşte mediul şi clima"

Una dintre cele mai importante sarcini ale acestei generaţii este, poate, abordarea provocărilor legate de climă şi mediu şi asigurarea hranei în cantităţi suficiente pentru o populaţie în creştere, fără însă a afecta mediul ambiant şi fără ca modificările mediului să afecteze capacitatea de producţie.

Noile strategii adoptate la nivelul Comisiei Europene au în vedere transformarea Uniunii Europene într-o societate echitabilă şi prosperă, cu o economie modernă, competitivă, bazată pe eficienţa resurselor, fără emisii de gaze în 2050 şi cu o creştere economică decuplată de la folosirea resurselor.

În cadrul Green Deal, Comisia a adoptat în mod special strategia "De la fermă la consumator", Strategia de Biodiversitate, propunerea privind Legea Climei, cât şi un nou plan de acţiune privind economia circulară, toate abordând probleme relevante pentru agricultură şi zonele rurale.

Astfel, Politica Agricolă Comună (PAC) are un rol important în gestionarea tranziţiei către sisteme durabile de producţie alimentară şi consolidarea eforturilor fermierilor europeni pentru a contribui la obiectivele climatice ale UE şi a proteja mediul.

În plus, dat fiind că terenurile agricole şi forestiere acoperă 80% din teritoriul UE, iar o proporţie substanţială a finanţării UE pentru biodiversitate provine din PAC, aceasta va avea un rol major în sprijinirea atingerii angajamentelor UE de biodiversitate până în 2030.

Totodată, Comisia a propus comutarea accentului de la conformitate şi reguli către rezultate şi performanţă. Vechea abordare, bazată în special pe reguli specifice şi detaliate stabilite la nivel UE, va fi înlocuită cu un sistem mai flexibil, oferind mai multă libertate statelor membre în a decide cum pot fi îndeplinite mai bine obiectivele comune, şi în acelaşi timp răspunzând nevoilor specifice ale fermierilor şi comunităţilor rurale.

Prin urmare, România este singura în măsură să analizeze cât mai bine situaţia din teritoriu, în termeni de puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări, în conexiune cu nevoile specifice, cu privire la aceste obiective şi să elaboreze intervenţii bazate pe dovezi clare, studii şi date, având în vedere contextul naţional şi regional.

În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că, în ultimii ani, cunoştinţele şi percepţia noastră asupra mediului s-au extins, devenind tot mai clar că oamenii, economia şi mediul se află în interdependenţă şi că e important să depunem eforturi pentru păstrarea şi conservarea mediului, întrucât oamenii nu pot trăi bine dacă mediul şi economia sunt într-o stare precară. De aceea, este încă nevoie de campanii de informare şi de conştientizare a obiceiurilor nocive şi propunerea unor alternative care să vizeze înlocuirea acestora cu practici benefice pentru mediu.

Din fericire, mediul natural din România este caracterizat de o stare în general bună de conservare a resurselor naturale, de sol şi apă, prin varietatea peisajelor tradiţionale şi printr-o remarcabilă diversitate biologică. O parte din resurse sunt supuse însă unor factori de presiune cu efecte asupra valorii de mediu şi a potenţialului lor productiv, cantitativ şi calitativ.

Cu toate acestea, relaţia dintre agricultură şi mediul ambiant poate uşor degenera într-una în care producţia agricolă să afecteze negativ mediul ambiant, ori pe fondul intensivizării agriculturii în zonele cu potenţial de dezvoltare economică, ori pe fondul riscului de abandon al activităţilor agricole în zonele slab dezvoltate, în zonele greu accesibile sau în zone care se confruntă cu dezavantaje/constrângeri naturale.

Totodată, schimbările mediului natural pot să reducă potenţialul agricol al unor zone extinse în zonele în care se accentuează intensitatea sau în care se manifestă din ce în ce mai des modificări ale climei (reducerea cantităţilor de precipitaţii, creşterea temperaturilor medii, apariţia unor fenomene climatice în alte perioade decât cele normale etc.).

România trebuie să îşi propună continuarea eforturilor de reducere a efectelor negative pe care producţia agricolă le are asupra mediului ambiant, ca urmare a intensivizării agriculturii în zonele cu potenţial de dezvoltare economică şi ca urmare a abandonului activităţilor agricole în zonele slab dezvoltate sau în zonele greu accesibile, prin alocarea a peste 35% din alocarea FEADR pentru intervenţiile de mediu şi climă.

România trebuie să integreze, de asemenea, obiectivele de mediu în programele de investiţii sectoriale în vederea creşterii adaptării şi atenuării efectelor schimbărilor climatice

Dintre măsurile importante care se iau în acest sens amintesc despre reducerea utilizării pesticidelor, a antibioticelor şi a fertilizanţilor în agricultură, a cantităţii de îngrăşăminte utilizate în agricultură, sporirea ponderii elementelor de peisaj rezervate naturii şi standarde mai stricte privind bunăstarea animalelor.

Alte măsuri benefice sunt reducerea subvenţiilor dăunătoare mediului şi eliminarea treptată, până la interzicere, a tehnologiilor poluante, care pot sprijini alternativele sustenabile şi comunităţile afectate de schimbări.

România trebuie să pună accentul şi pe rezolvarea anumitor dificultăţi identificate în urma evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu, respectiv deşeurile, apele uzate şi calitatea aerului, domenii dintre cele mai problematice.

Gestionarea deşeurilor, reciclarea şi utilizarea eficientă a resurselor, calitatea apei, conservarea naturii, calitatea slabă a aerului rămân provocări majore pentru România.

Am convingerea că, deşi obiceiurile şi preferinţele de consum bine înrădăcinate pot fi greu de schimbat, este încă posibil să ne construim un viitor sustenabil.