Parliamentary debates

Doamna Alexandra Huţu:

Anul trecut a fost marcat de cea mai mare grevă a dascălilor din ultimele decenii, iar Guvernul a alocat sume suplimentare pentru majorarea salariilor din acest sector. Creşterile sunt semnificative, cum ar fi în cazul debutanţilor. Şi este bine să fie aşa, pentru că nu putem avea educaţie de calitate, dacă tinerii absolvenţi nu se îndreaptă spre acest domeniu.

Totuşi, după aceste alocări bugetare, ar trebui ca şi sistemul de învăţământ să înceapă să-şi facă o curăţenie generală în propria ogradă. Dascălii au o influenţă majoră în dezvoltarea fiecăruia dintre noi. Ei ne oferă cunoaştere, educaţie şi ne pun la dispoziţie instrumentele cognitive şi cunoştinţele de care ne vom folosi în toată activitatea noastră profesională. Un profesor poate determina schimbări profunde în destinul fiecărui elev. Influenţa este uriaşă.

De aceea, este necesar ca, dincolo de materia pe care o predă, fiecare profesor trebuie să fie o persoană de calitate, cu principii şi valori bine definite, pe care să le împărtăşească elevilor. Profesorul trebuie să fie un model de comportament pentru elevii săi. Din păcate, lucrurile nu sunt mereu aşa. Există în sistemul de învăţământ dascăli cu o conduită personală îndoielnică care pot influenţa negativ elevii sau care chiar pot produce adevărate traume în dezvoltarea personală a acestora.

Mi-a atras atenţia harta interactivă a abuzului şi hărţuirii din şcolile din România, pusă la dispoziţie de o publicaţie. Harta prezintă cazurile de hărţuire şi abuz sexual comise în instituţiile de învăţământ din România. Dacă veţi consulta această hartă, veţi constatata că există astfel de cazuri de abuzuri şi hărţuire sexuală în şcolile din toate judeţele.

Există, aşadar, astfel de cazuri şi în circumscripţia pe care o reprezintă fiecare dintre dumneavoastră, în acest Parlament. Este, aşadar, o problemă care ar trebui să ne preocupe pe toţi cei din această sală. Pe această hartă sunt 268 de cazuri de hărţuire sexuală care au avut loc în unităţile de învăţământ din România. Este mult? Este puţin? Mie mi se pare enorm, pentru că fiecare dintre aceste cazuri a creat o traumă undeva şi a produs un prejudiciu greu de evaluat în acest moment, dar care, cu siguranţă, se va resimţi mult timp în sufletul fiecărei victime.

Aţi putea crede că cele mai multe dintre astfel de cazuri s-au produs la nivelul universităţilor, unde diferenţa dintre vârsta victimei şi cea a agresorului este mai mică? Nu este aşa! Dimpotrivă, cele mai multe dintre cazuri, adică 180 de acte de abuz sau hărţuire sexuală, s-au produs în clase primare, gimnaziale şi liceale. Cea mai mică victimă avea doar 7 ani în momentul comiterii abuzului. Mai grav este că mulţi dintre profesorii care au comis astfel de acte se întorc la sălile de clase chiar şi atunci când sunt în curs de judecare.

În toate cazurile, abuzatorii au profitat de poziţia de putere pe care profesorul o are faţă de elev. Fie au promis un tratament favorabil în evaluarea educaţională, fie au ameninţat că vor sancţiona victima cu note mai mici sau chiar cu exmatricularea. În multe cazuri, elevii spun că "se ştie" că profesorul X sau Y a hărţuit mai multe eleve, adică aceşti abuzatori sunt cunoscuţi pentru comportamentul abuziv, dar ei continuă să predea în unităţile de învăţământ ca şi cum ar fi intangibili, ceea ce inoculează şi mai mult ideea în mintea victimelor că este inutil să raporteze abuzul, pentru că agresorul nu va avea de suferit, dar îşi va folosi puterea pentru a o sancţiona pe victima care a îndrăznit să îl denunţe.

Nu este, deci, vorba despre un simplu act de hărţuire sexuală. Este o formă agravantă a acestei infracţiuni, pentru că victima se află într-o relaţie extrem de vulnerabilă faţă de agresorul său.

Nu am văzut nicio strategie, niciun plan şi nicio preocupare a Ministerului Educaţiei de a aborda această problemă. Harta interactivă a abuzurilor ne arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Este un fenomen generalizat la nivel naţional.

Ce fac sindicatele din învăţământ cu privire la aceste cazuri? Nu există nicio procedură de suspendare din rândul membrilor de sindicat a celor care au comis astfel de acte sau care sunt în curs de judecată pentru astfel de fapte.

Vorbim mult despre combaterea corupţiei, despre faptul că cei corupţi nu mai trebuie să exercite funcţia publică.

Dar, stimaţi colegi, actul de abuzul sau hărţuire sexuală comis de un cadru didactic este tot o formă de corupţie! Suntem în aceeaşi situaţie în care un funcţionar îşi foloseşte autoritatea pe care i-o conferă funcţia publică pentru a obţine un beneficiu pentru sine. Hărţuirea sexuală comisă de un cadru didactic este şi trebuie considerat un act de corupţie. Iar pedeapsa, juridică şi morală, trebuie să fie pe măsură. Iar dacă la nivelul Ministerului Educaţiei, dacă la nivelul sindicatelor din învăţământ, nu vom vedea politici serioase pentru combaterea acestui fenomen, atunci, se va impune, ca noi, membrii acestui Parlament, să venim cu o legislaţie specifică pentru a descuraja astfel de acte.