Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Argumente europene pentru dezvoltarea antreprenoriatului"

1. Aprecieri asupra situaţiei existente la nivelul Uniunii Europene

România are nevoie, mai ales acum, de învingători, în sensul bun al cuvântului. A fi învingător înseamnă să ai spiritul luptătorului, să ai armele cele mai bune, să ai ştiinţa de a evalua situaţia, să ai curaj, să fii pregătit şi dornic pentru a câştiga, să ai puterea ca înfrângerea să devină baza pornirii victoriei, să ai diplomaţia negocierilor, să nu umileşti şi să nu accepţi să fii umilit şi poate multe altele.

În esenţa lui, antreprenoriatul îţi dă ştiinţa de a face ca dorinţa să devină realitate benefică, atât la nivel individual, cât şi la nivelul comunităţii. Unii reuşesc în acest demers, alţii sunt înfrânţi pe moment, iar unii dintre aceştia vor deveni învingătorii pe durată lungă, adică învingătorii adevăraţi ai războiului, şi nu înfrânţii bătăliilor.

Având în vedere evoluţia situaţiei economice şi sociale a Uniunii Europene la nivelul ultimului deceniu, evoluţiile globale, încărcate de mutarea polului dezvoltării într-o altă zonă, dorinţele exprimate de diminuare a decalajului creat, Strategia de la Lisabona, corelată cu Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, se constată că se impun măsuri specifice pentru a se acţiona la nivel economic şi social în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, în condiţiile acordării unei atenţii deosebite problemelor de mediu, mai exact, pentru a le include în desfăşurarea activităţilor economice, pentru asigurarea serviciilor publice şi pentru dezvoltarea armonioasă a teritoriului.

În cadrul acestui proces, antreprenoriatul este văzut ca modalitatea cea mai sigură pentru a asigura instrumentul cel mai eficace în acest proces, bazat pe construirea unei societăţi inovative şi competitive. Prin urmare, preocuparea Uniunii Europene pentru promovarea educaţiei antreprenoriale s-a materializat prin elaborarea documentului "Agenda Oslo pentru educaţie antreprenorială". Acest document reprezintă, la nivel european, un pas înainte spre progres şi spre promovarea sistematică a unei stări de spirit noi, legate de antreprenoriat, în societate, însoţită de acţiuni eficiente. Agenda reprezintă un meniu de propuneri, de unde oamenii de afaceri pot alege acţiuni adecvate unui anumit nivel şi le pot adapta situaţiilor locale.

Acest document, în cadrul analizei pe care o realizează la nivelul învăţământului, ne prezintă următoarele aspecte.

Învăţământul antreprenorial nu este încă suficient de bine integrat în cadrul programelor specifice învăţământului superior. Marea majoritate a cursurilor de antreprenoriat sunt oferite în cadrul studiilor comerciale şi economice, chiar dacă şansele de dezvoltare a ideilor novatoare şi viabile sunt mult mai bine prezente la nivelul învăţământului superior tehnic, ştiinţific şi creativ.

Promovarea antreprenoriatului este extrem de scăzută în ţările care au fost integrate în UE, în special în cele care au aderat după 2004.

Dezvoltarea învăţământului antreprenorial este sensibil afectată de structura organizaţională internă a instituţiilor de învăţământ. Facultăţile şi departamentele au tendinţa de a munci separat, element ce creează multiple obstacole studenţilor în urmărirea cursurilor interdisciplinare. De asemenea, metodele de învăţământ tradiţionale nu favorizează cu adevărat dezvoltarea reflexelor antreprenoriale. Interdisciplinaritatea şi colaborarea pluridisciplinară sunt indispensabile în dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale. Antreprenorii şi profesioniştii întreprinderilor sunt rareori implicaţi în programele de studii, considerându-se că implicarea adevăraţilor antreprenori în învăţământul superior poate compensa o lipsă a experienţei practice observate la actuala generaţie de profesori. În acelaşi timp, instituţiile de învăţământ superior europene nu colaborează suficient şi eficace cu vechii studenţi care au experienţe antreprenoriale reuşite. Între altele, mobilitatea profesorilor şi cercetătorilor între instituţiile de învăţământ superior şi întreprinderi este, în ansamblu, foarte scăzută, şi ea nu este activ încurajată.

1. Caracterizarea situaţiei educaţiei antreprenoriale din diferitele ţări membre ale Uniunii Europene este prezentată în cele ce urmează:

- Belgia. Analiza arată că există o lipsă de cursuri de antreprenoriat, în special pentru studenţii din învăţământul superior de la specializările noneconomice şi noncomerciale. Spiritul antreprenorial este în mare parte predat în cadrul studiilor economice şi, într-o oarecare măsură, studiilor de inginerie. O iniţiativă notabilă este aceea de introducere a unui curs privind spiritul antreprenorial, care este organizat de către toate universităţile şi care are ca scop sensibilizarea cu privire la antreprenoriat şi plasarea pe piaţa muncii. Acesta se adresează tinerilor absolvenţi din cadrul tuturor domeniilor, inclusiv pentru specializările noneconomice sau noncomerciale, precum şi pentru cercetători. Iniţiativa nu a fost privită cu prea mare interes, mulţi dintre decanii facultăţilor importante nu l-au inclus în programele lor.

- Republica Cehă. Nu există un sistem general acceptat de predare a spiritului antreprenorial în Republica Cehă. Educaţia în spiritul antreprenorial se desfăşoară la unele universităţi, mai mult sau mai puţin, pe bază de abordări individuale. Predarea spiritului antreprenorial în cadrul studiilor tehnice este în mare parte limitată la cursurile legate, în general, de economie sau de afaceri. În unele cazuri, birourile de transfer al tehnologiei din universităţi oferă cursuri orientate spre practica antreprenorială a tinerilor cercetători interesaţi de cunoştinţele lor de marketing.

- Danemarca. În Danemarca, numărul cursurilor de antreprenoriat este în creştere, în domeniile economic, umanist şi tehnice. Guvernul a creat, în 2004, Academia Internaţională Daneză de Antreprenoriat (IDEA), în întregime axată pe predarea spiritului antreprenorial în învăţământul superior (38 universităţi şi colegii au fost parteneri IDEA, cuprinzând atât cursurile de afaceri, cât şi instituţiile noneconomice. Planurile de politică au fost însoţite de un număr de noi iniţiative generate sau sprijinite de IDEA, cum ar fi Masterul de formare a spiritului antreprenorial, începând cu martie 2008, şi un Curs pentru profesorii antreprenori, care vizează pregătirea postuniversitară, în special la nivel de colegiu, începând cu luna septembrie 2008). În 2007, Guvernul danez a anunţat ca una dintre politicile sale este ca toţi studenţii din instituţiile de învăţământ superior să aibă acces la cursuri de antreprenoriat.

- Germania. Impactul educaţiei antreprenoriale în instituţiile de învăţământ superior a fost în creştere în ultimii ani. La începutul anului 2008, 58 "puncte de lucru" în domeniul antreprenoriatului au fost înregistrate, în timp ce 14 noi profesori au iniţiat şi dezvoltat acţiuni educative la nivelul antreprenoriatului. Astfel, numărul de laboratoare (centre) active în domeniul antreprenoriatului a crescut vertiginos, de la unul singur, în 1998, la cincizeci şi opt, în 2008 (douăzeci şi două în universităţi, şase în universităţile tehnice şi treizeci de ani de studiu în cadrul universităţilor de ştiinţe aplicate). În plus, există 40 specializări care au integrat aspectele antreprenoriale în programa lor. Exemple, în acest sens, sunt specializările în management, în marketing şi în finanţe. Cu un impact tot mai mare al antreprenoriatului în instituţiile de învăţământ superior, unele universităţi din Germania au încercat să obţină statutul de universitate antreprenorială.

- Estonia. Situaţia de ansamblu în Estonia, ca şi în multe alte noi state membre, este, în general, foarte slabă. De obicei, specializările noneconomice, în special studiile tehnice, includ cursuri de macro şi microeconomie. Uneori sunt oferite cursuri generale referitoare la contabilitate şi inovare. Cu toate acestea, cursurile de direcţionare, în adevărat spirit antreprenorial şi de afaceri (start-up, planurile de afaceri etc.), lipsesc în aproape toate universităţile şi toate programele. În cazul în care există astfel de cursuri, ele sunt de obicei de calitate scăzută, deoarece majoritatea membrilor facultăţilor nu au experienţa şi calificarea necesară.

- Irlanda. Iniţiativele de învăţare antreprenorială au fost în concordanţă cu creşterea cererii în ultimii ani în Irlanda. Astfel, multe instituţii de învăţământ superior acum oferă module de pregătire specifice în antreprenoriat şi în abordarea subiectelor inovatoare, cum ar fi crearea de noi întreprinderi, riscul întreprinderii şi dezvoltarea întreprinderii. Aceste programe nu sunt întâlnite numai la facultăţile de business, recent existând o creştere substanţială a cererii pentru cursurile de promovare a spiritului antreprenorial în facultăţi noneconomice şi noncomerciale, cum ar fi ingineria, ştiinţele şi artele. În aceste module sunt încorporate elemente practice, creative, de asumare şi estimare a riscului, oferind studenţilor oportunitatea de a crea planuri de afaceri şi de a lucra împreună cu antreprenori naţionali şi internaţionali.

- Grecia. Începând cu anul 2000, măsurile legate dezvoltarea şi consolidarea spiritului antreprenorial au fost integrate de către guvern în noul Program Operaţional pentru Educaţie din cadrul Fondului Social European (EPEAEK II). Politica educaţiei antreprenoriale în învăţământul superior nu are un caracter obligatoriu pentru instituţii, dar aproape toate au înaintat propuneri pentru includerea specializărilor antreprenoriale în programe educaţionale. Există, de asemenea, un concurs Pan-Elen care acordă premii pentru cel mai bun proiect antreprenorial din partea studenţilor.

- Spania. Crearea de noi întreprinderi având la bază cunoaşterea, în special cunoaşterea universitară, a devenit o prioritate în Spania, în ultimii ani. Multe universităţi spaniole au înfiinţat programe de detectare şi de recrutare a antreprenorilor, împreună cu structurile de sprijin, care pot ajuta la transformarea unei idei dezvoltate în mediul academic într-o afacere viabilă. S-au identificat 52 de programe extracurriculare şi iniţiative de acest tip, 49 de cursuri de predare cuprinse în programa universitară a diferitelor specializări. Programele sunt îndreptate către fiecare membru al comunităţii universitare, pornind de la o idee de afacere, interesul fiind mai mare printre absolvenţi. Din punctul de vedere al distribuţiei, aproximativ 55% din cursurile de antreprenoriat identificate au loc la specializările economice şi comerciale, în comparaţie cu 21% în domeniul tehnologiei şi 19% în domeniul studiilor sociale.

- Franţa. Orice imagine de ansamblu a situaţiei trebuie să ia în considerare cele două componente-cheie ale educaţiei superioare în Franţa: "Grandes Ecoles" şi universităţile. În termeni foarte generali, "Grandes Ecoles" par a fi mai avansate decât universităţile în procesul de predare şi de consolidare a atitudinii antreprenoriale. La universităţi, situaţia se schimbă în bine, dar lucrurile se mişcă mult mai încet în specializările noneconomice. Două iniţiative specifice pot fi citate: crearea a nouă şcoli antreprenoriale în cadrul universităţilor, acestea având cursurile specifice de antreprenoriat şi "case de antreprenoriat", în alte câteva universităţi se oferă cursuri de antreprenoriat pentru studenţi şi absolvenţi. În ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale la profesori, au fost luate iniţiative, în acest sens, în cadrul Academiei pentru Antreprenoriat. Experienţele pedagogice şi instrumentele antreprenoriale sunt colectate şi difuzate prin intermediul unei baze naţionale de date (OPPE). Guvernul lucrează, în prezent, la noi iniţiative pentru dezvoltarea antreprenoriatului.

- Italia. Surprinzător, în Italia există o lipsă acută de cursuri dedicate antreprenoriatului în învăţământul superior. Cu toate acestea, există subiecte utile pentru potenţialii antreprenori în anumite specializări, cum ar fi: economia, managementul şi ingineria industrială. Evident, în cadrul formării MBA sunt cuprinse, de exemplu, discipline care ţin de pregătirea antreprenorială, şi anume: responsabilitatea corporatistă, organizarea industrială, managementul inovării şi strategia şi evaluarea riscului. Pentru fiecare ciclu de formare universitară, studenţii trebuie să participe la cel puţin un curs de nivel general în domeniul antreprenoriatului. În timpul acestor cursuri, profesorul titular şi profesorii invitaţi susţin prelegeri pe subiecte ale antreprenoriatului actual şi ale diseminării exemplelor de bună practică.

- Cipru. Cipru are o universitate, iar două vor deveni operaţionale în curând. Acestora li se adaugă un număr de colegii private. Educaţia antreprenorială este limitată la câteva programe de MBA, în cadrul Universităţii din Cipru şi în cadrul celor patru mari colegii private. Universitatea din Cipru organizează Competiţia de Antreprenoriat din Cipru. În cadrul Competiţiei de Antreprenoriat din Cipru se realizează formarea iniţială prin intermediul unor seminare specializate, care ajută participanţii să elaboreze planuri de afaceri.

- Letonia. În Letonia, situaţia de ansamblu este, în general, puţin activată şi precizată. Formarea antreprenorială nu este integrată în programă, deşi există unele cursuri de management. Cursurile de afaceri şi cele de antreprenoriat lipsesc în specializările noneconomice şi noncomerciale, iar abordările interdisciplinare sunt rare.

- Liechtenstein. Universitatea din Liechtenstein este singura instituţie academică care oferă programe de antreprenoriat în învăţământul superior. La nivel de licenţă, modulul, numit Corporaţie Antreprenorială, poate fi urmat pe parcursul a 5 semestre. La nivel de master în ştiinţă, există un master în antreprenoriat, în timp ce la nivelul postuniversitar, antreprenoriatul se poate studia în cadrul "EM-Management Antreprenorial", proiectat pentru a familiariza inginerii cu modul de gândire antreprenorial. Aceste cursuri sunt dezvoltate şi oferite de către Institutul pentru Antreprenoriat din cadrul Universităţii din Liechtenstein.

- Lituania. Predarea spiritului antreprenorial în învăţământul superior este destul de slab reprezentată, în special, în cadrul specializărilor noneconomice. În timp, au apărut exemple remarcabile de predare a antreprenoriatului, însă se apreciază că există lipsuri majore în ceea ce priveşte curricula antreprenorială. Nivelul scăzut al abilităţilor, cunoştinţelor şi competenţelor antreprenoriale din ţară, dar şi lipsa de consecventă în predarea spiritului antreprenorial în sistemul actual de învăţământ superior au determinat doar măsuri spontane din partea profesorilor şi a studenţilor la nivelul formării antreprenoriale. Deşi iniţial astfel de proiecte s-au limitat exclusiv la departamentele de afaceri şi/sau economie, acestea au început să fie dezvoltate şi la specializările noncomerciale.

- Luxemburg. Universitatea din Luxemburg (UL) a fost înfiinţată în anul 2003 şi este încă în faza de demarare. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte predarea disciplinelor antreprenoriale. Cu toate acestea, UL, prin intermediul Institutul Internaţional din Luxemburg, dezvoltă o serie de cursuri şi alte instrumente de predare orientate spre promovarea spiritului antreprenorial. Pentru a sprijini predarea spiritului antreprenorial în cadrul studiilor noncomerciale, au fost incluse în planul de învăţământ al Facultăţii de Ştiinţă, Tehnologie şi Comunicare, începând cu anul 2003, module aferente. De asemenea, a fost lansat un master în inovaţie şi antreprenoriat, începând cu anul 2007. Crearea unei catedre de antreprenoriat la UL este pusă, în prezent, în discuţie.

- Ungaria. Şcolile de afaceri şi facultăţile din Ungaria încearcă să ofere studenţilor elemente antreprenoriale de bază în discipline obligatorii şi, mai ales, în domeniul studierii afacerilor. Din punctul de vedere al predării antreprenoriatului, facultăţile noncomerciale pot fi împărţite în trei grupe: 1. facultăţi care nu oferă nicio pregătire antreprenorială sau chiar refuză să o facă; 2. facultăţi, care încearcă să ofere pregătirea antreprenorială de bază, oferind cursuri obligatorii sau opţionale; 3. facultăţi care oferă cursuri antreprenoriale, ca parte a disciplinelor obligatorii. Două treimi din facultăţile noncomerciale raportează existenţa unor departamente academice orientate spre predarea specialităţilor antreprenoriale.

- Malta. Predarea spiritului antreprenorial în învăţământul superior a fost până de curând o practică inexistentă. O iniţiativă relativ nouă din partea "Malta Enterprise" oferă acum studenţilor din instituţiile de învăţământ superior posibilitatea de a deprinde elementele de bază ale antreprenoriatului, printr-o serie de module opţionale/seminare. Cu toate acestea, o imagine de ansamblu a curriculei arată că predarea antreprenoriatului este încă absentă în specializările noneconomice.

- Norvegia. Cursurile de antreprenoriat în Norvegia au început să se dezvoltate la mijlocul anilor '80 în cele mai importante şcoli de inginerie. Universităţile au devenit mai interesate de antreprenoriat din 2003, când au primit prin lege responsabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală a invenţiilor realizate în cadrul facultăţilor. Unele instituţii de învăţământ superior au, în prezent, programe de master în antreprenoriat. Studenţilor li se cere să se concentreze mai mult pe dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale, iar organizaţiile studenţeşti au preluat şi s-au implicat în această iniţiativă. Potrivit sondajelor, aproximativ 15% din studenţii de inginerie sunt interesaţi de antreprenoriat.

- Austria. Ca urmare a autonomiei universităţilor austriece, situaţia predării antreprenoriatului în cadrul specializărilor noneconomice nonbusiness este foarte diversă. Opţiunile variază, astfel că în unele universităţi cursurile nu există, iar în altele acestea sunt obligatorii. Cu toate acestea, ultimul deceniu a înregistrat o creştere constantă a interesului studenţilor şi absolvenţilor privind cursurile antreprenoriale. Universităţile şi facultăţile tehnice au început să ofere cursuri opţionale de antreprenoriat, precum şi cursuri interdisciplinare.

Societatea Alumni de la Universitatea din Viena şi Universitatea Tehnică din Viena oferă o serie de ateliere de lucru pentru potenţiali antreprenori (Programul UNIUN). În cadrul Academiei de Business au fost înfiinţate incubatoare de afaceri pentru a sprijini potenţialul înaltelor tehnologii existente în cadrul universităţilor de ştiinţe aplicate. Universitatea de Arte din Linz oferă un curs de antreprenoriat ca o disciplină opţională, în cooperare cu specialiştii catedrelor de antreprenoriat de la Universitatea din Linz. Cu toate acestea, problema dacă antreprenoriatul ar trebui să fie un curs obligatoriu în cadrul programelor este încă în discuţie.

- Polonia. După 1990 a existat un interes mare pentru promovarea antreprenoriatului în învăţământul superior, care s-a reflectat în realizarea unor şcoli de afaceri, de obicei private, care poartă în numele lor cuvântul "antreprenoriat". Cu toate acestea, educaţia antreprenorială în cadrul specializărilor noneconomice este aproape inexistentă. O iniţiativă recentă, pentru remedierea acestei situaţii, este reprezentată de programul naţional de "Antreprenoriat Dinamic", orientat, în primul rând, către studenţii din domeniul noncomerciale.

- Portugalia. Problematica educaţiei antreprenoriale este relativ nouă în Portugalia, cel puţin în rândul cursurilor noncomerciale. Cu toate acestea, universităţile mari au parcuri şi incubatoare de afaceri, unde funcţionează cursurilor de antreprenoriat. Exemple bune, în acest sens, sunt incubatorul de la Institutul Pedro Nunes, Parcul Coimbra şi Parcul Biocant.

- Slovacia. Există o cerere mare pentru educaţia antreprenorială în Slovacia. De fapt, practica arată că educaţia antreprenorială este cea mai căutată formă de învăţământ superior. Universităţile slovace au răspuns la această cerere prin crearea unor facultăţi de specializate în domeniul antreprenoriatului sau, în unele cazuri, a unor departamente specializate în cadrul celorlalte facultăţi. În prezent, există 15 facultăţi de antreprenoriat în Slovacia.

- Finlanda. Universităţile au un acord comun între ele, care permite studenţilor să participe la cursurile altor instituţii. Acest lucru face posibilă studierea antreprenoriatului, chiar dacă universitatea lor proprie nu desfăşoară astfel de cursuri. Cu toate acestea, situaţia în specializările noneconomice este problematică, deoarece puţini profesori sunt calificaţi şi instruiţi în practica antreprenorială, considerându-se că universităţile nu au resurse pentru acest scop. Lipsa de profesori care să predea antreprenoriatul face deosebit de grea introducerea antreprenoriatului, în special în cadrul specializărilor noncomerciale. Majoritatea acestor profesori predau în facultăţi de profil economic sau în cadrul departamentelor economice ale universităţilor. Datorită acestui fapt, studiile antreprenoriale sunt concentrate, în primul rând, în aceste instituţii. Prin urmare, există un deficit de studii antreprenoriale în cadrul specializărilor noneconomice.

- Suedia. Disciplinele antreprenoriale sunt predate în toate şcolile de afaceri şi în cadrul universităţilor de tehnologie. Profunzimea şi varietatea conţinutului cursului variază foarte mult, de la 5 module ECTS la programe de masterat de 2 ani. În alte forme de învăţământ superior formarea antreprenorială nu este asigurată.

- Marea Britanie. Introducerea unor runde succesive de finanţare guvernamentală pentru universităţi, cu obiectivul promovării antreprenoriatului, a avut un impact semnificativ asupra comportamentului instituţional. În această manieră, s-au sprijinit noile evoluţii în dezvoltarea de întreprinderi şi în formarea şi consolidarea spiritului antreprenorial, inclusiv prin inovarea curriculei. Majoritatea instituţiilor de învăţământ superior din Marea Britanie, estimate a fi aproximativ 95%, este implicată în furnizarea de diferite forme de educaţie antreprenorială pentru studenţii lor.

2. În mod particular, la nivelul României, în cadrul Raportului grupului de experţi ai Uniunii Europene - "Spiritul antreprenorial în învăţământul superior, în particular în studiile noncomerciale şi noneconomice" se fac următoarele aprecieri: "Încă nu este elaborat un cadru general sau o orientare din partea Ministerului Educaţiei privind educaţia antreprenorială în universităţile tehnice. În absenţa unui astfel de cadru, universităţile individuale şi-au dezvoltat "embrioni" ai educaţiei antreprenoriale oriunde au existat profesori interesaţi de predarea sau sprijinirea unei astfel de iniţiative. Majoritatea activităţilor sunt susţinute la nivelul masteratelor, mai degrabă decât la nivelul licenţei. Nu există, din păcate, departamente de antreprenoriat".

2. Propuneri pentru introducerea eficientă a educaţiei antreprenoriale în învăţământul superior

La nivelul Agendei de la Oslo se fac următoarele propuneri pentru introducerea eficientă a educaţiei antreprenoriale în unităţile şcolare şi în învăţământului superior:

• Implicarea unor elemente de comportament antreprenorial (curiozitate, creativitate, autonomie, iniţiativă, spirit de echipă) încă din educaţia primară. Până la sfârşitul acestei etape de educaţie trebuie utilizate jocuri, desene animate şi alte instrumente adecvate vârstei elevilor;
• Începând din şcoala primară trezirea conştiinţei referitoare la rolul antreprenoriatului în societate. Sublinierea noţiunii de "antreprenoriat responsabil" pentru a ajuta la sporirea atractivităţii unei cariere antreprenoriale;
• Diseminarea în cadrul şcolii a unei cărţi cu poveşti de succes a tinerilor antreprenori, pentru a îmbunătăţi imaginea antreprenorilor drept modele pentru tineri;
• Introducerea pedagogiei inovative în toate cursurile, ca bază necesară pentru construirea spiritului antreprenorial. Extiderea ratei de utilizare a pedagogiilor în dezvoltarea unui curriculum inovator;
• Ca parte a evaluării finale a unui curs sau program în antreprenoriat, testarea competenţelor antreprenoriale ale studenţilor şi oferirea unui certificat care să certifice achiziţiile;
• Asocierea studenţilor companiilor reale şi oamenilor de afaceri, pentru a asigura o relaţie strânsă cu experienţele reale de business. Studenţii nu trebuie ţinuţi în izolare şi departe de lumea din afara şcolii, de exemplu atunci când pot conduce o firmă virtuală sau pot stimula un plan de bussines;
• Sprijinirea iniţiativelor spontane ale asociaţiilor de studenţi în urmărirea obiectivelor, precum crearea unei legături cu oamenii de afaceri şi implicarea studenţilor în proiecte. Recunoaşterea şi răsplătirea muncii studenţilor cu credite.
• Angajarea absolvenţilor în activităţile şcolii/universităţii şi în clasă;
• Oferirea educaţiei antreprenoriale grupurilor dezavantajate, în particular tinerilor aflaţi în situaţii de risc de excludere socială. Aceste acţiuni pot creşte motivarea celor care învaţă mai bine din ceea ce experimentează şi care au dificultăţi la disciplinele tradiţionale. Unele programe se pot adresa acestei categorii şi pot fi de succes prin începerea unor programe de incluziune socială;
• Învăţământul superior ar trebui să integreze antreprenoriatul în cadrul diferitelor subiecte din cadrul curriculei şi pot fi valorificate la toate nivelurile (discipline tehnice şi ştiinţifice, dar şi la umaniste şi creative). Toate facultăţile/disciplinele ar trebui să dezvolte opotunităţi pentru studenţi la toate nivelurile pentru a experimenta antreprenoriatul;
• În învăţământul superior, aducerea antreprenorilor în clasă şi implicarea directă a studenţilor în proiecte. Utilizarea metodelor de învăţare activă este mult mai complexă decât metodele tradiţionale de predare. Ea implică emoţiile studenţilor, angajarea acestora în procesele de învăţare. Educatorii trebuie să creeze un mediu deschis de învăţare în care studenţii să-şi dezvolte încrederea necesară pentru a-şi asuma riscuri.
• Creşterea producerii de studii de caz la nivel european pentru a fi utilizate în învăţământul superior. Munca în grup pe cazuri concrete este o metodă eficientă şi îmbunătăţeşte înţelegerea problemelor reale relaţionate antreprenoriatului şi angajează studentul în găsirea soluţiilor la problemele reale. Pentru a fi mai eficiente, studiile de caz trebuie să aibă o dimensiune europeană şi locală, mai degrabă decât să fie importate din SUA;
• Oferirea unui nou impuls academic antreprenoriatului: stabilirea unor programe de cercetare şi de doctorat în antreprenoriat, pentru a crea o masă critică de viitori profesori cu aceste competenţe specifice;
• Încurajarea studenţilor, absolvenţilor şi cercetătorilor cu idei valoroase de bussiness să le dezvolte în companii, prin furnizarea de suport în cadrul instituţiilor (incubatoare, finanţări, mentorat etc.);
• Implicarea evaluării sistematice în toate programele. Cea mai eficientă evaluare este independentă şi comparativă.

3. Exemple de bune practici la nivelul Uniunii Europene

Exemplele dezvăluie o diversitate de obiective, sarcini, metode şi soluţii. Ele sunt propuse nu ca cele mai bune din Europa, o listă completă de exemple de bună practică ar fi mult mai mare şi mai greu de realizat, ci ca o selecţie semnificativă de cazuri diverse. La nivelul instituţiilor europene de învăţământ superior, documentul european a prezentat o serie de bune practici, unele dintre ele urmează a fi prezentate în cele ce urmează:

a) Promovarea spiritului antreprenorial la nivel regional, reunind diferite universităţi şi comunitatea locală într-o strategie comună

Exemplul în această direcţie este dat de Casa de Antreprenoriat a Universităţilor din Grenoble (Franţa). Obiectivul acesteia este acela de a promova şi disemina spiritului antreprenorial în rândul studenţilor în campusul Grenoble, şi în special: de sensibilizare prin intermediul programelor de predare (efect asupra intenţiei) şi de a oferi asistenţă prin intermediul "Reţelei Antreprenoriat". Metodele utilizate în cadrul programului de promovarea a spiritului antreprenorial sunt următoarele: cursuri de antreprenoriat; conferinţe şi seminare pentru studenţi; organizarea de studii doctorale specializate (seminare); asistenţă în realizarea planului de afaceri anual; informaţii şi asistenţă pentru studenţi pornind de la ideea de afaceri la proiectul propriu-zis; organizarea cursurilor în interiorul programei academice pentru toţi studenţii, nu numai pentru administraţie sau afaceri.

b) Stabilirea unui program de antreprenoriat la nivel naţional, oferind tuturor instituţiilor de învăţământ superior instrumente de predare şi materiale cu scopul de a disemina educaţia antreprenorială în ţară

Exemplul în această direcţie este oferit de Academia de Antreprenoriat şi Management "Leon Kozminski" (Polonia). Aceasta a experimentat şi a pus la punct un program desfăşurat la nivel naţional, pentru a dezvolta educaţia antreprenorială în instituţiile din învăţământul superior din Polonia, în special studii noncomerciale şi noneconomice. Raţionamentul a fost legat de faptul că starea lucrurilor din acest domeniu nu mai poate aştepta eforturile fiecărei universităţi, programul stabilind o reţea naţională care oferă instrumente şi mecanisme pentru introducerea rapidă a cursurilor de antreprenoriat, în primul rând la instituţie de învăţământ superior tehnic, agricol şi din învăţământul creativ. Academia a elaborat metodologia şi instrumentele de predare a cursurilor de antreprenoriat la nivel academic în Polonia, acestea fiind mai ales în cadrul acesteia. Această activitate a condus la elaborarea unui manual modern adresat comunităţii academice, publicat în 2006. În acelaşi timp, a fost dezvoltat un portal, care oferă o varietate de funcţii: materiale suplimentare şi instrumente pentru studenţi; materiale didactice pentru profesori şi o bază de date a materialelor didactice şi cazuri de bună practică în domeniul antreprenoriatului; suport pentru schimbul de experienţă, materiale şi alte resurse, între lectorii care se alătură reţelei. Mai târziu, la acest program a fost adăugată componenta "formarea de formatori".

c) Îmbunătăţirea cooperării interdisciplinare dintre studenţii din diferite domenii, în vederea dezvoltării inovaţiei tehnice, şi transformarea ei într-o idee de afaceri viabilă

Exemplul în această direcţie este dat de Laboratorul de Inovare din cadrul Universităţii "Johannes Kepler Linz" (Austria). Acesta urmăreşte să stimuleze motivaţia antreprenorială să formeze competenţele specifice domeniului şi să consolideze cooperarea între studenţii diferitelor domenii de studiu. Laboratorul cuplează cel puţin două facultăţi, în care una din profil economic. Cursurile din ambele facultăţi au creat un pachet de pregătire, care pune în evidenţă întregul proces de dezvoltare al unui nou produs, din punctul de vedere al managerului, dar şi al inginerului. Laboratorul de Inovare organizează o pregătire pe parcursul a trei module (modulul reprezintă cursurile desfăşurate pe parcursul unui semestru). Modulul 1 se desfăşoară în cadrul facultăţii de inginerie. Sarcina studentului este aceea de a dezvolta idei tehnice inovatoare pentru produse. Modulul 2 dezvoltă capacităţile antreprenoriale ale studentului, acesta fiind coordonat de către Institutul pentru antreprenoriat şi dezvoltare organizaţională. În cadrul acestui modul, studenţii ingineri şi ideile lor devin parte dintr-o echipă cu pregătire antreprenorială. Sarcina pentru această echipă este de a realiza un studiu de fezabilitate pornind de la ideea produsului. Pentru a face acest lucru, sunt efectuate analize de piaţă de către studenţi, cercetări de teren şi calculele. Acesta este un curs creditat de ambele facultăţi.

Al treilea modul este opţional şi se concentrează din nou pe aspectul tehnic. În cadrul acestuia, studenţii au posibilitatea de utilizare a infrastructurii tehnice a universităţii şi a resurselor financiare furnizate de un incubator de afaceri academic pentru a construi un prim prototip. Acest lucru poate să ducă la dezvoltarea noului produs şi la pornirea unei afaceri.

d) Realizarea "Universităţii Antreprenoriale", unde studenţii sunt încurajaţi să gândească şi să acţioneze într-un mod antreprenorial la toate disciplinele

Exemplificarea conceptului de Universitate Antreprenorială este făcută de Universitatea Tehnică din München (Germania), care pregăteşte specialişti în profilul ştiinţe exacte, inginerie şi medicină. UTM urmăreşte să ofere un cadru antreprenorial, în cadrul căruia studenţii de la toate disciplinele sunt încurajaţi să gândească şi să acţioneze antreprenorial. Un accent deosebit este pus pe formarea interdisciplinară, iar studenţii de la toate facultăţile sunt încurajaţi să se alăture cursurilor şi să lucreze în echipe. Pregătirea antreprenorială este asigurată de două instituţii din cadrul universităţii. Ambele oferă o gamă largă de prelegeri, seminare şi abordări pentru studenţii de la toate facultăţile, în domeniul antreprenoriatului. Se oferă cursuri la nivel universitar şi de licenţă, deschise tuturor studenţilor din universitate, în principal Finanţare antreprenorială, Capital de risc, Evaluarea riscurilor). Pentru cei interesaţi de baza ştiinţifică a antreprenoriatului sunt oferite seminare speciale pe diferite subiecte, cum ar fi: "Antreprenoriat social", "Evoluţiile pieţei", "Finanţare şi evaluare în industria biotehnologiei şi cea facermaceutică" sau "Fondurile private ale companiilor". Studiile de caz de la seminare au fost îmbunăţite pentru a oferi studenţilor posibilitatea de rezolvare a problemelor prin creativitate. Studiile de caz reale, care au fost scrise de către membrii echipei universitare, sunt oferite studenţilor, care trebuie să lucreze în echipe pentru a găsi soluţii. Rezultatele sunt prezentate în faţa unui juriu format din universitari şi practicieni antreprenori.

O caracteristică deosebită a pregătirii antreprenoriale este acordată studiului proiectului. Echipe de câte doi-patru studenţi lucrează la un proiect real, în colaborare cu un partener de la industrie, oferind soluţii în calitate de consultanţi ai partenerului. Multe dintre aceste soluţii sunt mai târziu utilizate în cadrul companiei şi, prin urmare, au un impact real. O atenţie deosebită se oferă la seminare pregătirii planului de afaceri pentru toţi studenţii şi cercetătorii din cadrul universităţii. Realizate în echipe interdisciplinare, planurile de afaceri redactate de cursant sunt evaluate de un lector şi prezentate şi discutate în cadrul anului de studiu.

Un curs important oferit studenţilor universităţii este intitulat "Iniţiativa antreprenorială". Antreprenori de prestigiu, cu realizări deosebite, prezintă experienţa lor din viaţa reală în dezvoltările pe care le-au realizat la nivelul inovării şi a afacerilor. Obiectivul-cheie al cursului este acela de a transmite studenţilor aptitudini care le permit să ia decizii de succes într-un context antreprenorial.

Pe un nivel de pregătire superior, cel adresat elitelor, se organizează un program intitulat "Administrare de înalt nivel". Acest program se desfăşoară pe parcursul a 18 luni, iar cursanţii, 20 de studenţi, inclusiv doctoranzii, sunt selectaţi de la toate facultăţile UTM. Paticiparea la curs se face în baza unei burse acordate de universitate sau de asociaţiile patronale. Participarea la acest curs, pe lângă cursurile de la universitatea lor, le garantează absolvenţilor un start mai bun în cariera profesională, fie ca antreprenori sau intraprenori. Partenerii oferă studenţilor bursă alături de un mentor, persoană care le oferă, în acelaşi timp, îndrumare şi sprijin. Accentul principal este pus pe proiectele de inovare interdisciplinară, în care studenţii dezvoltă şi comercializează noi produse şi servicii în numele partenerilor corporativi sau cu scopul de a crea propriile afaceri.

e) Spiritul antreprenorial este predat prin intermediul unui proiect practic. Acesta este creat într-o întreprindere simulată, formată din echipe mixte de studenţi de la diferite facultăţi

Exemplificarea pentru această modalitate este asigurată de "Întreprinderea simulată" de la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Turku (Finlanda). Scopul general al proiectului este acela ca studenţii să înţeleagă practic procesele de bază ale mersului unei companii, începând de la demararea ei până la familiarizarea cu desfăşurarea operaţiunilor de zi cu zi. În acest cadru, practica constă în simularea întreprinderii şi este realizată de studenţi de la diferite specializări. Pentru întreprinderea simulată există o întreprindere suport adevărată, aceasta având scopul de a sprijini planificarea şi a oferi informaţii reale pentru începerea afacerii. Acţiunile, produsele şi serviciile de întreprindere sunt similare cu cele ale afacerii reale. Atât întreprinderile reale, cât şi cele simulate fac parte dintr-o reţea globală. Proiectul durează 25-30 de săptămâni şi este împărţit în patru faze: faza de constituire a afacerii, faza de desfăşurare a afacerii şi faza de evaluare a afacerii. Proiectul de practică se bazează pe aplicarea problemelor învăţate şi abordarea învăţării. Grupurilor de studenţi le sunt date probleme şi sarcini, cu informaţii iniţiale şi surse pentru informaţii suplimentare. Învăţarea în această practică se bazează pe munca individuală şi pe interacţiunea dintre grupurile de studenţi. Ea este coordonată de un mentor la nivelul grupului şi un tutore la nivelul fiecărui cursant. Evaluarea se bazează pe metode interactive: autoevaluări, evaluări de grup şi evaluări pe procese create. Acest proiect, "Proiectul de practică în întreprinderi", este o activitate de muncă în echipă, de învăţare prin practică, care oferă o experienţă realistă de a deschide o afacere şi de a rula operaţiuni de afaceri zi cu zi. Proiectul reuneşte studenţi din diferite domenii de studiu, inginerie, afaceri, asistenţă medicală, transport etc., care nu interacţionează de obicei într-un mediu de învăţare.

f) Completarea studiile creative cu o componentă de iniţiere în domeniul afacerilor

Exemplificarea cu privire la această modalitate este dată de Centrul pentru Antreprenoriat în Domeniul Industriilor Creative din cadrul Universităţii din Strathclyde. Catedra de Muzică Aplicată din cadrul universităţii a recunoscut că are nevoie de o componentă puternică pentru iniţierea în afaceri a absolvenţilor care vor deveni profesori de muzică, oferindu-le posibilitatea de a face carieră într-un alt domeniu. Cursul de antreprenoriat a fost elaborat la cererea Departamentului de Muzică Aplicată al Universităţii, din cadrul Facultăţii de Educaţie, care a fost conştientizat asupra importanţei iniţierii absolvenţilor în domeniul iniţierii şi conducerii afacerilor.

Cursul de muzică aplicată îi învaţă pe studenţi cum să producă muzică, ca interpreţi, compozitori sau producători, dar nu îi iniţiază asupra modului în care să-şi construiască o carieră în industria muzicală folosind aceste abilităţi. În consecinţă, majoritatea studenţilor aşteptă să devină profesori de muzică. Cu toate acestea, cursul de iniţiere oferă posibilitatea studenţilor de a învăţa să devină antreprenori, în sensul folosirii abilităţilor dobândite pentru a obţine venituri ca interpreţi sau profesori privaţi. Mai mult decât atât, abilităţile antreprenoriale sunt necesare pentru a prospera în industriile creative.

Cursul are cinci teme principale: introducere în economia creativă şi principalele caracteristici ale întreprinderilor creative; deprinderile şi aptitudinile de antreprenor; identificarea oportunităţilor pentru a construi o bună afacere; rolul şi natura drepturilor de proprietate intelectuală; finanţarea afacerii. Evaluarea studenţilor s-a realizat printr-un interviu luat unui antreprenor, scrierea unui eseu despre ceea ce implică trecerea unui interpret de la part-time la o afacere profesională full-time şi oportunitatea de afaceri. Unul dintre grupuri, cel de la cursul de Tehnologie muzicală, a dezvoltat o idee de afaceri pentru a oferi acompaniamente muzicale online pentru muzicieni.

g) Exemplificarea acestei proceduri este realizată prin intermediul Centrului de Antreprenoriat Social al Studenţilor din cadrul Institutului Tehnologic din Dublin (Irlanda). Ca parte a unui program de dezvoltare a antreprenoriatului, în loc de un examen studenţii sunt obligaţi să organizeze un eveniment de caritate. Amploarea evenimentului este la latitudinea studenţilor, dar aceştia trebuie să organizeze şi să gestioneze întregul eveniment. Studenţii se împart în grupe de câte trei. Au la dispoziţie aproximativ trei luni în care aceştia trebuie: 1. să identifice organizaţia de caritate pe care doresc să o sprijine; 2. să genereze şi să selecteze ideea pentru un eveniment de caritate; 3. să asigure un loc adecvat; 4. să obţină sponsori pentru eveniment; 5. să elaboreze şi să implementeze strategia de marketing; 6. să vândă biletele pentru eveniment; 7. să organizeze fiecare element al operaţiunilor; 8. să stabilească bugetul pentru fiecare eveniment şi să gestioneze bugetul; 9. să revizuiască activităţile desfăşurate în cadrul fiecărui evenimentului; 10. să scrie un raport individual bazat pe experienţele lor. Această abordare este foarte practică şi transformă clasele în ateliere pentru sprijinirea organizării evenimentelor de caritate. În acest cadru, lecţiile învăţate de la oamenii de afaceri pot fi utilizate în cadrul acestui curs, iar studenţii au posibilitatea de a-şi demonstra iniţiativa şi aptitudinile organizatorice.

h) Organizarea unui masterat în antreprenoriat pentru studenţii din inginerie, care vizează transformarea inovaţiei tehnice în proiecte concrete de afaceri

Exemplificarea acestei proceduri este realizată în cadrul Şcolii de Antreprenoriat din cadrul Universităţii de Ştiinţă şi Tehnologie (Norvegia). În cadrul acesteia este organizat un master de doi ani în antreprenoriat pentru studenţii din inginerie. Studenţii sunt recrutaţi din al treilea an de studiu de inginerie. Masterul este organizat în aşa fel încât 50% din curs este orientat spre inginerie, iar restul de 50% se concentrează pe antreprenoriat.

În cadrul programului de antreprenoriat al masterului, studenţii participă la cursuri specifice, iar o parte substanţială din timp lucrează la proiectul de dezvoltare a afacerilor. Această activitate începe în primul semestru. Apoi, studenţii caută o idee de afaceri în colaborare cu personalul facultăţii sau cu sprijinul instituţiilor de cercetare sau al întreprinderilor din toată ţara. Acestea, la rândul lor, sunt în căutarea unei idei interesante de afaceri.

În cazul în care studenţii au colectat 20-30 idei, fac prima prezentare din punctul de vedere al tehnologiei, al pieţei şi al relaţiei favorabile dintre inventatorii şi proprietarii ideii. Împreună cu un grup de oameni de afaceri cu experienţă, în urma unui proces de selectare, se ajunge la un pachet de 3-5 idei. Se formează grupe formate din trei-patru studenţi care lucrează pentru materializarea fiecărei idei. În cel de al doilea semestru, studenţii cursanţi elaborează primul lor plan de afaceri. În semestrul următor, toţi studenţii merg la Universitatea din Boston, în cazul în care participă la cursuri antreprenoriale, şi, sub îndrumarea personalului facultăţii de la UB, se lucrează în continuare la planurile de afaceri. Accentul se pune pe tehnologie, piaţă şi finanţare, inclusiv identificarea mai multor posibili parteneri. Scopul acestui semestru este acela de a oferi studenţilor experienţă de afaceri într-un mediul de afaceri străin. În urma acestei abordări se constată modificări considerabile în comportamentul studenţilor. În al doilea an, studenţii se concentrează pe problemele speciale legate de planul lor de afaceri. Ca urmare, unele dintre proiectele de afaceri se termină cu afaceri promiţătoare. Însă obiectivul principal este acela de a educa şi forma lideri de proiect, care pot să realizeze noi dezvoltări antreprenoriale bazate pe tehnologie.

i) Dezvoltarea unui program integrat pentru promovarea şi începerea unei afaceri în cadrul universităţii

Exemplificarea acestei proceduri este realizată prin programul realizat în cadrul Centrului de Iniţiere Antreprenorială (CIADE) al Universităţii Autonome din Madrid (Spania). Scopul este acela de a informa, a învăţa şi a consilia studenţii şi cercetătorii care doresc să iniţieze sau să dezvolte afaceri. Acest sistem a fost conceput cu scopul de a genera o colaborare, în special cu Guvernul regional din Madrid, pentru a favoriza crearea de întreprinderi şi locuri de muncă în rândul studenţilor. Planul strategic confirmă obiectivul Universităţii Autonome din Madrid de a deveni o universitate antreprenorială şi social profitabilă.

Centrul de Iniţiere Antreprenorială, alături de Fundaţia Caja Madrid, oferă sprijin pentru toate etapele unei afaceri din cadrul Fundaţiei din cadrul Universităţii Autonome din Madrid, de la naşterea unei idei până la consolidarea afacerii.

Nefiind o universitate tehnică, subiecte legate de ştiinţele umane, ştiinţele sociale şi de mediu au fost o sursă constantă de idei şi proiecte, ceea ce face necesară elaborarea unei metodologii specifice, concentrându-se exclusiv pe promovarea companiilor bazate pe tehnologie. Metoda folosită se bazează pe informarea, învăţarea şi consilierea studenţilor şi cadrelor universitare.

De asemenea, Centrul de Iniţiere Antreprenorială este foarte activ în cercetare şi asistenţă tehnică, în toate domeniile în care spiritul antreprenorial serveşte ca un instrument pentru dezvoltare. Măsurile specifice pot fi rezumate după cum urmează: creşterea gradului de conştientizare; training care să acopere nu atât de mult administrarea afacerilor, cât specificul procesului antreprenorial; analize realizate de experţi şi profesionişti pentru a evalua oportunitatea, ideea şi modelul de business şi pentru a oferi sprijin antreprenorilor în elaborarea planului de afaceri; asistenţă tehnică în procesul de creare a companiei, în problemele de la iniţierea afacerii, în căutarea finanţării, a sediului, a personalului de specialitate şi a partenerilor; acordarea de premii speciale în numerar pentru cele mai bune proiecte în ştiinţe sociale şi umane şi cel mai bun proiect antreprenorial social, realizarea unei platforme de servicii pentru oamenii care promovează iniţiativele sociale în zona geografică a Universităţi, în cadrul Şcolii de Antreprenori Sociali.

j) Construirea integrată a competenţelor de inovare, antreprenoriat şi tehnologie, care să permită studenţilor să creeze şi să dezvolte afaceri bazate pe noile tehnologii şi eliminarea decalajului dintre descoperirea tehnologiei şi comercializarea de produse şi servicii inovatoare

Exemplificarea acestui obiectiv este realizat în cadrul Cursului de master de inovare şi antreprenoriat (MIETE) din cadrul Universităţii din Porto (Portugalia). Cursul a fost conceput pentru a promova inovaţia şi spiritul antreprenorial prin intermediul echipelor multidisciplinare. Acesta încearcă să se adapteze la profilurile de candidaţi din diferite domenii, cum ar fi management, inginerie, biotehnologie, ştiinţe şi design.

Pe tot parcursul programului, echipele dezvoltă competenţe- cheie de inovare, antreprenoriat şi tehnologie, care să permită, în cele din urmă, studenţilor să creeze şi să dezvolte afaceri bazate pe noile tehnologii. În cadrul cursului, programul se structurează prin combinarea reală între procesul de inovare şi comercializare a tehnologiei, prin interacţiunea studenţilor cu cercetătorii din diferite domenii de la Universitatea din (UP). În cadrul centrului, echipele de comercializare, formate din studenţi şi cercetătorii din universitate, care nu sunt înscrişi în curs, lucrează împreună, prin valorificarea întregului proces tehnologic şi comercializarea finală. Acest lucru înseamnă că studenţii sunt plasaţi într-un cadru real de inovare, pentru a interacţiona cu cercetători şi cu piaţa, realizându-se astfel introducerea unei tehnologii sau idei de produs pe piaţă sub forma unui plan de afaceri.

Cercetătorii provin din domenii diferite în cadrul universităţii, incluzând aici medicina, farmacia, sportul, biomecanica şi ingineria. Mai mult decât atât, programul primeşte studenţi din domenii diferite, existând posibilitatea ajustării formării tehnice pentru nevoile fiecăruia dintre ei. Studenţii selectează opţional cursuri tehnice de la cel de-al doilea ciclu disponibil la Universitatea din Porto. Acest lucru permite studenţilor din medii foarte diferite să facă parte din echipele de comercializare multidisciplinară.

Disciplinele de formare sunt structurate după cum urmează: Tehnologie opţională: tehnologie (discipline opţionale) şi designul produselor, managementul inovaţiei (creativitate, introducerea spiritului antreprenorial, managementul inovării; proiectul/perioada de formare/disertaţie), marketing (studii de piaţă), management (înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor; construirea unei afaceri; proiectul de construire a afacerilor; implementarea proiectului de afaceri; comportamentul organizaţional şi leadership), Dezvoltarea afacerii, construirea şi implementarea.

Consider că este necesar ca Ministerul Educaţiei şi structurile profesionale ale mediului de afaceri să genereze la nivelul învăţământului superior programe de pregătire antreprenorială, ca instrumente active de integrare pe piaţa afacerilor şi a forţei de muncă.