Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Derapajele de la democraţie, literă de lege pentru actuala majoritate parlamentară"

Am auzit - şi sunt convins că nu sunt singurul - multe voci care compară actualul Parlament, în special Camera Deputaţilor, cu Marea Adunare Naţională, aşa-zisul parlament din perioada regimului comunist. În perioada respectivă, se ştie, deputaţii partidul-stat, PCR, în cele două (scurte) sesiuni anuale votau, pe bandă rulantă, legile care veneau de la Cabinetul 1. La fel se întâmplă şi în această legislatură, chiar dacă, proiectele legislative gândite la actualul Cabinet 1 ajung la senatori şi deputaţi via Palatul Victoria. Există însă o diferenţă între ceea ce se chema Marea Adunare Naţională şi Camera Deputaţilor de astăzi. Atunci, deputaţii PCR mimau - cel puţin de ochii lumii - respectarea legislaţiei în vigoare, evident o legislaţie de dictat, specifică unui stat totalitar. Acum, în anul de graţie 2011 (dar situaţia este valabilă şi pentru anul 2010), la 21 de ani de la instaurarea unui regim democratic, în Parlamentul României şi în special în Camera Deputaţilor, reprezentanţii puterii abdică frecvent de la principiile democraţiei şi, ce este mai grav, nu mai respectă nici măcar legile în vigoare.

Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor două săptămâni, legat de procedurile de numire a unor membri ai Curţii de Conturi şi ai CSA, întrece orice închipuire şi nu credeam că deputaţii puterii pot ajunge până a nu le mai păsa de prevederile unor legi aflate în vigoare, doar pentru a-şi atinge interesul, şi anume pentru a pune mâna pe toate posturile vacante în cele două instituţii mai sus amintite.

În două şedinţe de plen comun s-au ignorat atât prevederile legislative care arată că membri Curţii de Conturi şi membri CSA sunt propuşi de comisiile reunite pentru buget-finanţe, cât şi Regulamentul de desfăşurare a şedinţelor comisiilor comune. S-a ajuns până la trimiterea în plen a unor rapoarte adoptate neregulamentar, s-a ajuns - în numele plenului suveran - să se voteze dacă şedinţele comisiilor reunite pentru buget-finanţe au avut sau nu o desfăşurare legală. Este ca şi cum am fi în faţa unui furt şi prin vot, plenul "suveran" decide dacă a fost sau nu furt. Practic, prin tot ce s-a întâmplat în legătură cu numirile pentru CSA şi Curtea de Conturi, reprezentanţii puterii au dat dovada că se află deasupra legii. Or, acest lucru este interzis expres de Constituţie.

Evenimentele din ultimele două săptămâni încununează numeroasele derapaje ale reprezentanţilor puterii de la principiile democraţiei, derapaje înregistrate în ultimii doi ani.

Pentru a acorda funcţii unor deputaţi care şi-au părăsit partidele pentru care au candidat, s-a schimbat Regulamentul Camerei de 7 ori în nici un an de zile. S-a ajuns - în premieră în istoria postdecembristă a parlamentarismului românesc - ca să fie legalizat un partid care nu a participat în alegeri, s-a ajuns la deturnarea opţiunilor unei părţi a electoratului.

Obligatoriul cvorum de şedinţă a devenit facultativ atunci când sunt interesele puterii în joc, iar atunci când un deputat al majorităţii recunoaşte în direct la un post de televiziune că nu a fost în plen, iar altul recunoaşte că nu a fost în ţară, dar numele lor apar pe listingul de vot, scrutinele respective sunt considerate ca fiind valabile.

Despre modul în care s-au adoptat unele legi - şi amintesc doar de celebrul vot de la Legea pensiilor din 15 septembrie 2010, când în plen erau maxim 100 de deputaţi, dar s-au numărat 174 - nici nu mai are rost să amintesc. Parlamentul României din anii 2010 şi 2011 mai deţine şi patentul procedurii unicat - nu am auzit ca aşa ceva să se întâmple, cel puţin la nivelul parlamentelor statelor din Uniunea Europeană - a neprezentării sau a nevotării de către reprezentanţii puterii a moţiunilor de cenzură înaintate împotriva guvernului.

Toate aceste derapaje de la democraţie, nu lovesc decât parţial opoziţia. Aceste derapaje lovesc în primul rând în cetăţean, şi reprezintă o crasă bătaie de joc, o desconsiderare totală a cetăţeanului care a votat sau nu.

Şi, în acest caz, să nu se mai mire cineva că Parlamentul se află în coada tuturor sondajelor la capitolul încredere, că politicienii sunt văzuţi cum sunt văzuţi şi sunt consideraţi ca fiind la baza tuturor relelor din această ţară. Prestaţia din ultimii doi ani a reprezentanţilor puterii, în frunte cu PDL, a adâncit şi mai mult prăpastia, şi aşa existentă, dintre Parlament şi cetăţean.

Parlamentul din legislatura 1992-1996 a fost numit "Parlamentul ruşinii". Din păcate, cei de atunci, care au provocat această denumire, erau mici copii pe lângă majoritarii din ziua de azi.