Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"România şi Republica Moldova (II)

2. Invitaţie la pace şi reconciliere"

9 mai reprezintă o dată cu puternice semnificaţii, nu numai pentru poporul român, dar şi pentru toate popoarele implicate în cea mai mare deflagraţie cunoscută de omenirea modernă. Nu acest eveniment face obiectul declaraţiei mele politice de azi, ci, pornind de la simbolurile sale, modul în care noi înţelegem azi să le preţuim, să le valorificăm şi să le înţelegem, fără a repeta greşelile unui trecut care ne-a costat pe toţi îngrozitor de mult.

În 1812, în urma Războiului Ruso-Turc, Basarabia era desprinsă de ţara-mamă.

Acum câteva zile am sărbătorit 136 de ani de la momentul în care România Mică şi-a câştigat, în urma unui război greu şi dureros, statutul de stat independent. Începutul secolului următor avea să aducă un alt război în urma căruia ţara noastră se reîntregea prin Unirea din 1918, iar Basarabia şi cetăţenii săi reveneau la locul lor de drept.

Tot acum câteva zile, poporul rus a celebrat victoria asupra nazismului, un prilej firesc de mândrie şi sărbătoare.

Republica Moldova, ca "stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil", dar, de ani întregi, prins între două istorii şi între două neamuri, a sărbătorit cum se cuvine ziua de 9 mai, fie ea ca zi a independenţei statului român, a victoriei împotriva nazismului sau ca zi a Uniunii Europene.

Din păcate, au fost şi manifestări dintre cele mai neplăcute şi complet nepotrivite unui astfel de eveniment, care ar trebui să ne înveţe unitatea, toleranţa, deschiderea, pacea, evoluţia.

Unul dintre omologii noştri ruşi, deputatul Iosif Kobzon, a declarat, într-un interviu pentru Publika TV următoarele: "Moldova a fost a noastră, într-un trecut nu chiar îndepărtat. Iar politicienii au pierdut-o. Cred că dacă acum s-ar anunţa un referendum, toate ar reveni la starea iniţială", iar vicepremierul rus, domnul Dmitri Rogozin, a declarat şi el: "La Chişinău mă voi întâlni cu politicienii moldoveni şi le voi spune că nu trebuie să existe o astfel de politică, care să interzică să ţinem minte lucrurile sfinte. Doresc ca Moldova să se întoarcă spre 9 mai, pentru că noi toţi suntem în viaţă datorită veteranilor".

Totodată, diferitele viziuni şi interpretări ale celor care au participat la manifestaţiile prilejuite de ziua de 9 mai au condus la situaţii tensionate între rusofili şi unionişti, adepţii unirii Republicii Moldova cu România.

Sunt profund întristat că astfel de declaraţii şi de situaţii mai există încă şi că demonstrăm din plin faptul că nu am fost capabili să învăţăm nimic din trecut.

Cu toţii avem sărbători pe care le cinstim, şi Rusia le are, şi România le are, la fel Republica Moldova, ai cărei cetăţeni împart, fie că le place sau nu unora, o istorie comună cu a noastră.

Consider că nu trebuie să ne folosim niciunul dintre noi de greutăţile geopolitice şi faptele unei epoci tulburi pentru a ne însuşi ceea ce nu ne aparţine şi nu ne va aparţine niciodată pe drept.

Cetăţenii Rusiei, ai Republicii Moldova, ai României şi ai oricărui stat din această lume sunt liberi să-şi aleagă viitorul, fără ca nimeni să speculeze, să manipuleze, să distorsioneze faptele istoriei sau să le interpreteze după bunul-plac sau interes.

A venit vremea să reconciliem şi să vindecăm pentru totdeauna rănile pe care ni le-am pricinuit unii altora şi să înţelegem că toleranţa este principiul-cheie al libertăţii şi demnităţii oricărei fiinţe umane de oriunde de pe această planetă.

Poate prea mult ne-am implicat în războaie care ne-au aparţinut sau nu şi, cu siguranţă, mult prea mult am crezut că putem obţine prin luptă ceea ce puteam obţine prin reconciliere şi înţelegere a locului fiecăruia. Bineînţeles, o teorie complet naivă pentru vremurile de beligeranţă de altădată, dar una complet indicată în această eră a globalizării şi a evoluţiei.

Închei această declaraţie politică citând alin. 3 al art. 1, titlul I al Constituţiei Republicii Moldova, care sintetizează ceea ce ar trebui să accepte şi să respecte mulţi dintre noi: "Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate".