Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"Capcanele statisticilor şi standardul de viaţă"

Mi-a rămas viu întipărită în minte remarca unui faimos profesor de economie, care critica apetitul unor specialişti pentru cifrele seci ale statisticii. "Tu mănânci două pâini, eu nu mănânc niciuna. Statistica ne va convinge că fiecare mâncăm câte o pâine", avea să spună profesorul celor care deveniseră captivii cifrelor şi dinamicii acestora. Nu pot să nu remarc faptul că răzvrătirea profesorului faţă de cei care astăzi nu mai văd pădurea din pricina copacilor are un fundament real. Nu este nicidecum, aşa cum din greşeală am bănui, cazul noilor state membre ale Uniunii Europene, ci al tuturor statelor europene, unele cu puternică tradiţie în democraţie.

PIB-ul creşte, exporturile cresc inflaţia scade! Aşa sună succesele guvernelor europene de la Atlantic la Marea Neagră şi de la Mediterană până la Marea Nordului. Uită oare guvernele să spună că cifrele pozitive ale statisticii nu se răsfrâng asupra întregii populaţii, ci doar asupra unora. Uită oare guvernele europene să spună că până şi în cele mai dezvoltate state din Europa creşte de la zi la zi polarizarea socială, cresc discrepanţele dintre cei extrem de bogaţi şi cei care abia dacă îşi duc viaţa de zi cu zi.

Am convingerea că guvernele nu uită, ci doar omit să spună, că la nivelul Uniunii Europene numărul celor care trăiesc tot mai greu a crescut în ultimele două decenii, ajungând la nivelul zecilor de milioane. Guvernele omit să spună că politicile fiscale, politicile bugetare şi politicile comerciale nu au ajuns la cel mai bun rezultat pentru redistribuirea veniturilor în societate şi pentru o protecţie socială orientată direct către grupurile sociale vulnerabile.

România are datoria de a învăţa din greşelile statelor occidentale, care, deşi se laudă în statistici cu venituri naţionale uriaşe, au o pondere a populaţiei sărace în totalul populaţiei încă extrem de mare. România nu are voie să facă aceleaşi greşeli. Chiar dacă UE a fost un proiect pentru prosperitate, bunăstarea nu a ajuns în toate casele şi în toate familiile de pe vechiul continent.

Nu este de mirare valul de neîncredere tot mai puternic pe care populaţia europeană l-a căpătat în Uniunea Europeană. Nu este de mirare dorinţa unor regiuni de a se autonomiza şi a vota independenţa de structuri politice extrem de vechi. Îndepărtarea de prosperitate este de departe cel mai mare duşman al democraţiei europene. Sărăcia sădeşte în populaţia europeană neîncrederea în instituţiile democratice şi în capacitatea economiei de piaţă în a redistribui echitabil resursele în societate.

România are astăzi şansa de a se dezvolta sănătos, armonios şi de a împărţi bunăstarea către întreaga societate.

Pentru aceasta, este nevoie de un cadru legislativ armonios care să pună interesul omului deasupra capitalului, iar cetăţeanul să fie tot mai frecvent privit ca om cu nevoi, cu dorinţe, cu aspiraţii. Pentru aceasta, România are nevoie de şcoli performante, de spitale bine dotate şi atractive pentru medici, de investiţii publice şi private care să genereze locuri de muncă şi salarii decente. Pentru aceasta, România trebuie să înveţe din erorile ultimilor ani şi să acceseze fondurile nerambursabile europene până la ultimul cent. În România astăzi se toarnă fundaţia României de mâine. De cât de bine se va realiza acest proces, va depinde bunăstarea românilor în viitor.