Parliamentary debates

Doamna Maria-Andreea Paul:

A doua declaraţie politică schimbă cu totul retorica şi modul de abordare al problemei şi poartă titlul: "Daţi aripi viselor voastre şi nu vă fie frică de provocările sau bătăliile care încep cu «Nu se poate!»".

Volumul de ore-muncă al femeilor depăşeşte orice formulă de raportare a contribuţiei lor la dezvoltarea societăţii. Despre femei "luptătoare", "educatoare", "cercetătoare", "inventatoare", "sculptor", "scriitoare", "conducătoare", "arhitecte", "inginere" sau "astronaut" s-a scris în ultimul secol. Despre femeia "antreprenoare" vorbim acum şi vom vorbi la genul feminin, din nevoia de a trăi decent şi de a ne dezvolta firesc, din nevoia de a-i recunoaşte meritele.

După drumul lung şi anevoios al româncelor, de la statutul juridic al "femeii-bun", la "femeia-persoană", acum o sută de ani, emergenţa noii clase sociale a antreprenoriatului feminin este puternică. Parcursul de la "femeia-persoană" la "femeia-antreprenoare" este susţinut azi, prin programe şi bugete publice, în cele mai dezvoltate state ale lumii.

Unde suntem, însă, după 25 de ani de democraţie şi capitalism? O treime din antreprenoriatul românesc este de gen feminin. Cu fiecare firmă nou înfiinţată avem o paritate aproape perfectă de gen, doar că ele au pornit mai târziu în acest demers economic.

Clasa socială antreprenorială feminină numără astăzi 540.000 de antreprenoare, ceea ce reprezintă, cum vă spuneam, aproape o treime din numărul total al antreprenorilor români. Dintre acestea, circa 31.000 de femei sunt creatoare de noi locuri de muncă, adică angajează personal salarial. Marea majoritate a femeilor antreprenoare, 94 de procente, sunt însă persoane independente, persoane fizice autorizate sau microîntreprinderi fără angajaţi.

Antreprenoriatul este un mediu competitiv în care femeile sunt mult mai bine reprezentate. În spaţiul public, lucrurile nu se întâmplă deloc aşa; doar 3% dintre primari sunt doamne, echivalentul erorilor statistice din sondaje. Doar 11% dintre parlamentari sunt femei. Doar o cincime din echipele guvernamentale sau prezidenţiale sunt reprezentantele genului feminin.

Pe piaţa muncii, însă, doar una din două femei este încadrată oficial în munca salariată. Salariul mediu al femeilor este cu 9% mai mic decât în cazul bărbaţilor în România, dar avem judeţe unde aceste diferenţe se ridică la 28 de procente.

Prin diminuarea dezechilibrelor de gen, în spaţiul economic, social şi politic, până la nivelul celor mai bune practici europene, nu ipotetic, teoretic, până la nivelul celor mai bune practici europene, România poate obţine un plus de 11% în creşterea economică în următorii 10 ani. Avem, aşadar, de-a face cu un nou motor de creştere economică, proaspăt, care poate adăuga 30 de miliarde de euro la PIB până în anul 2025. Aceasta înseamnă un plus de 1.500 de euro pe cap de locuitor la nivelul de trai. Poate să fie obţinut printr-o politică echilibrată de gen - repet - în economie, în politică şi în societate, la standardele cele mai ridicate europene.

Acest potenţial echivalează cu fondurile structurale şi de coeziune pe care nu am reuşit să le absorbim în integralitate pentru perioada 2007-2013. Echivalează cu eforturile pentru absorbţia a trei sferturi din fondurile alocate României pentru ciclul financiar 2014-2020.

Acest potenţial economic, al politicilor echilibrate de gen, echivalează cu contribuţia a trei judeţe: Timiş, Cluj şi Braşov, luate la un loc, şi care generează 11 procente la formarea produsului intern brut.

Aşadar, puterea economică a politicilor echilibrate de gen nu mai poate fi în niciun chip neglijată. Nu vorbim despre situaţii teoretice, ideale, de echilibre perfecte de gen, ci vorbim despre diminuarea dezechilibre grave de gen, prin aplicarea celor mai bune reţete care funcţionează deja în Europa.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.