Parliamentary debates

Domnul Corneliu Olar:

"În România, mistreţul este mai importat ca omul!"

Somnul guvernanţilor naşte monştri. Nu pot să nu constat că, în vreme ce mai marii lideri ai PSD-ALDE se luptă cu statele paralele şi vor să mai taie din prerogativele justiţiei, românul de rând se confruntă cu probleme serioase care nu se află printre priorităţile miniştrilor.

De soarta copiilor nu le pasă, pe angajaţi îi păcălesc cu salarii mai mari, de creşterea punctului de pensie de la 1 ianuarie au uitat, iar despre truditorii din economie şi din agricultură nici nu vor să audă. A venit primăvara, a venit căldura şi după aproape un an de discuţii şi dezbateri încă nu am rezolvat problema lemnului de foc pentru iarna următoare. Oare românul gospodar nu-şi face iarna car şi vara sanie? La toamnă guvernanţii vor da iarăşi din umeri neputincioşi, iar românii vor tremura de frig.

Astăzi vă aduc la cunoştinţă o problemă veche, cunoscută de toţi, dar la care Guvernul este iarăşi fără soluţii. Este vorba despre cârdurile de mistreţi care vin buluc peste oameni în case, le distrug culturile, le distrug gospodăriile, iar unii localnici chiar au căzut victime ale sălbăticiunilor. La Zlatna, un localnic mai tânăr ca mine a fost ucis chiar în localitate, la el pe stradă, de un mistreţ. Cum au răspuns autorităţile? Ca de obicei, dând din umeri.

V-am obişnuit pe toţi cu un om politic caracterizat mai degrabă prin fapte. De aceea, am transmis ministrului mediului o interpelare, nu să o anunţ asupra problemei, ci să-i furnizez soluţii pe care ministerul, de ani de zile, nu vrea să le găsească. Sunt un mare iubitor de animale, motiv pentru care nici nu m-am gândit la soluţii propuse de localnicii ajunşi la disperare. Populaţia de mistreţi care a crescut foarte puternic trebuie să fie utilizată în avantajul nostru, nu în dezavantajul celor care locuiesc aproape de păduri. Mistreţii în exces pot fi strămutaţi în parcuri sau pentru popularea zonelor unde nu mai există mistreţi. Pot fi chiar şi crescuţi de fermieri, în crescătorii specifice.

Soluţii sunt, nu costă mult şi putem să reinstaurăm grija cuvenită pentru om, pentru sănătatea sa, pentru integritatea gospodăriei şi culturilor sale, iar pe mistreţ îl putem duce înapoi în pădure, acolo unde-i este locul. Pentru mine, mistreţul este foarte important, dar omul este şi mai important.