Parliamentary debates

Domnul Găvrilă Ghilea:

"Prevenţia în sănătate e mai bună decât toate!"

Diseminat de Comisia Europeană, la finele lunii trecute, Raportul privind "Starea Sănătăţii în Uniunea Europeană" plasează România pe ultima poziţie în ierarhia sistemelor de sănătate ale ţărilor membre.

Deşi experienţa ne-a demonstrat, de fiecare dată, că e mai ieftin şi mai uşor să previi decât să vindeci, guvernele PSD, care s-au succedat la putere în ultimii ani, s-au lepădat de acest adevăr cu valoare de axiomă, perseverând în subfinanţarea crasă a sistemului de sănătate.

Astfel, documentul citat menţionează că alocaţiile bugetare destinate prevenţiei s-au situat în ultimii ani la jumătate din media europeană, reprezentând abia 1,7% din totalul cheltuielilor cu sănătatea, adică doar 18 euro/persoană/an.

Efectul acestui management iresponsabil al resurselor financiare în sistemul sanitar este însă invers proporţional cu bugetul derizoriu alocat profilaxiei: Comisia Europeană ne-a cuantificat drept ţara cu cea mai ridicată rată a mortalităţii din statele UE, raportul executivului comunitar reţinând numărul extrem de mare de decese în cazuri care puteau fi rezolvate atât prin tratament, dar mai ales prin prevenţie.

Însă anomaliile bugetare sesizate în raportul citat nu se limitează doar la alocările derizorii, situate la jumătate din media europeană, destinate prevenţiei. Sunt criticate ca subdimensionate şi finanţările dedicate asistenţei medicale primare, care sunt cele mai mici din statele membre, reprezentând doar 18% din bugetul alocat sănătăţii, în vreme ce aproape jumătate din cheltuieli este înghiţită de asistenţa medicală spitalicească, deşi ţările UE performează prin menţinerea acestor costuri la o medie de nicio treime din totalul cheltuielilor propriilor sisteme de sănătate.

Sub guvernarea PSD, sănătatea a ajuns Cenuşăreasa alocărilor bugetare, sistemul sanitar beneficiind de cele mai mici finanţări dintre statele membre, doar 5% din PIB faţă de o medie UE de aproape 10%.

În aceste circumstanţe nefaste, cu o subfinanţare cronică şi o populaţie îmbătrânită, cu nevoi multiple din punct de vedere al asistenţei medicale, sistemul de sănătate din România riscă, în orice moment, să intre în incapacitate funcţională, iar speranţa de viaţă, care şi aşa este printre cele mai scăzute din UE, cu peste 5 ani sub media statelor membre, să se deterioreze continuu.

Din aceste considerente, asigurarea sănătăţii românilor prin dezvoltarea sistemului de sănătate publică reprezintă o prioritate strategică şi o problemă de siguranţă naţională care trebuie şi pot fi tratate ca atare.