Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"Respect milioanelor de români care au dat şansa României să fie astăzi pe calea cea dreaptă!"

Preocupaţi de diverse probleme interne, am trecut cu toţii prea repede peste o ştire care ne reaminteşte că drumul pe care suntem este cel drept. Comisia Europeană a anunţat că nu aprobă deocamdată planurile naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR) ale Poloniei şi Ungariei, pentru că cele două ţări încă nu au pus în practică recomandările europene privind statul de drept.

Ungaria şi Polonia, încadrate de unele voci la categoria democraţii "iliberale", sunt criticate de Bruxelles că încalcă valorile europene prin măsurile pe care le promovează în justiţie, fiind vizate de o serie de proceduri de infringement şi juridice declanşate împotriva lor de Comisia Europeană.

Pentru cei care au uitat, tot pentru reformele în justiţie era criticată şi România, cu doar câţiva ani în urmă, când guvernele PSD ne scoteau cu sutele de mii în stradă după ordonanţe care îngenuncheau statul de drept, "noaptea ca hoţii", recursul compensatoriu şi multe altele. Altă întrebare? Da, cel puţin una: cum ar fi arătat un PNRR scris de aceiaşi miniştri populişti şi incompetenţi, care au mascat deficitul bugetar pe spinarea antreprenorilor şi au refuzat ani la rând să facă reforme, de teamă că vor pierde sinecurile şi vor fi nevoiţi să scoată mâinile din puşculiţa banilor publici?

Interesant e că fix aceştia sau colegi de-ai lor, vinovaţi deopotrivă pentru tot ce nu avem astăzi, critică acum, de pe margine, întârzierile din PNRR. Tocmai ei, autorii morali ai subdezvoltării şi rezistenţei la reformă din partea României!

PNRR va fi adoptat pentru România, şi un lucru e clar: constrânşi de cerinţele clare ale "tragerii" banilor din acest program, vom fi forţaţi să facem reformele majore, amânate de prea mulţi ani. Nu doar de incompetenţă, ci şi de rea-voinţă. De la depolitizarea funcţiei publice, digitalizare şi metropolizare până la reforma pensiilor, bugetare multianuală şi prioritizarea investiţiilor publice pe criterii obiective.

Cei mai pesimişti vor spune că e imposibil, invocând locurile codaşe ocupate de România, până de curând, la absorbţia de fonduri europene. Mai ales că PNRR înseamnă obiective periodice şi rapoarte de implementare şi pe reforme, nu doar pe proiecte. Eu spun că suntem, deopotrivă, şi România în care s-a putut. S-a putut la Oradea lui Ilie Bolojan, la Clujul lui Emil Boc, la Reşiţa lui Ioan Popa sau Ciugudul lui Gheorghe Damian - toate exemple nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă. Modelul e simplu - omul potrivit la locul potrivit.

Iar celor care, tot din nevoia de a ieşi în evidenţă cu discursuri populiste, reproşează Europei că ne impune anumite condiţii şi restricţii, le spun un singur lucru: Europa are meritul de a ne împinge de la spate, dincolo de limitările autoimpuse ale sistemului birocratic românesc. În plus, avem de trimis la Bruxelles pe cei mai buni dintre cei mai buni, pentru a şti să maximizeze rezultatul fiecărei negocieri.

E timpul să mulţumim Europei pentru şansa unei generaţii. Şi, cel mai important, să mulţumim românilor care au ieşit în stradă şi apoi au votat schimbarea pentru şansa României europene. Aceasta este calea dreaptă: prin noi înşine în Europa!