Nicoleta-Matilda Goleac
Nicoleta-Matilda Goleac

Sittings of the Chamber of Deputies of April 23, 2024

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.66/2024
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of April 23, 2024

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.33 Nicoleta-Matilda Goleac - intervenţie intitulată "Pământul - singurul leagăn şi refugiu al vieţii";

Doamna Nicoleta-Matilda Goleac:

"Pământul - singurul leagăn şi refugiu al vieţii"

În fiecare an, la data de 22 aprilie se sărbătoreşte Ziua Pământului, ziua când s-a născut mişcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mişcare a apărut în SUA, într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care accidentul nuclear din Savannah River - ascuns opiniei publice timp de 18 ani! -, ori poluarea foarte mare cu gaze şi fum, considerată drept "semn al prosperităţii".

Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arăta faţă de mediu.

După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 de milioane de oameni din 141 de ţări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, iar în anul 2009, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ şi expresie comună a dorinţei tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat şi mai verde.

Tema globală a "Zilei Pământului" din acest an este Planeta versus plasticul.

Tema îşi propune să crească gradul de conştientizare cu privire la poluarea cu plastic, să reducă consumul de plastic de unică folosinţă, să ceară încetarea fast-fashion-ului, să investească în tehnologii care pot reduce utilizarea plasticului şi să solicite o reducere cu 60% a producţiei de plastic până în 2040.

Cuvântul mediu înseamnă ceea ce te înconjoară, însă în cazul materialelor plastice, noi am devenit produsul în sine - plasticul curge prin sângele nostru, aderă la organele noastre interne şi poartă cu el metale grele despre care se ştie că provoacă cancer şi boli.

Materialele plastice reprezintă o ameninţare gravă pentru sănătatea umană, la fel de alarmantă ca şi schimbările climatice. Pe măsură ce plasticele se descompun în microplastice, ele eliberează substanţe chimice toxice în hrana şi sursele noastre de apă, şi circulă prin aerul pe care îl respirăm. Producţia de plastic a crescut acum la peste 380 de milioane de tone pe an. S-a produs mai mult plastic în ultimii zece ani decât în întregul secol al XX-lea, iar industria plănuieşte să crească exploziv pentru un viitor nedefinit.

Peste 500 de miliarde de pungi de plastic - un milion de pungi pe minut - au fost produse în întreaga lume anul trecut. Multe pungi de plastic au o durată de întrebuinţare de câteva minute, urmată de o viaţă de apoi de secole. Chiar şi după ce plasticul se dezintegrează, el rămâne sub formă de microplastice, particule minuscule care pătrund în fiecare nişă a vieţii de pe planetă.

Industria fashion produce anual peste 100 de miliarde de articole de îmbrăcăminte. Oamenii cumpără acum cu 60% mai multe haine decât acum 15 ani, dar fiecare articol este păstrat doar jumătate din timp. Aproximativ 85% dintre articolele de îmbrăcăminte ajung în gropile de gunoi sau incineratoare, doar 1% fiind reciclate. Aproape 70% din îmbrăcăminte este fabricată din ţiţei, ceea ce duce la eliberarea de microfibre periculoase atunci când sunt spălate.

Oamenii de ştiinţă au speculat că plasticul este atât de răspândit, încât va apărea în curând în înregistrarea noastră geologică, precum oasele de dinozaur şi depozitele de gresie. De aceea, speculând, putem spune că după Pleistocen şi Holocen urmează Plasticocen, o nouă epocă geologică, având în vedere că plasticul se depune peste tot, de la roci, apă, gheaţă până la toate fiinţele vii.

Închei, afirmând că deşi în prezent această sărbătoare este recunoscută la scară largă, în peste 193 de ţări, fiind marcată de eforturile şi acţiunile a peste un miliard de oameni, observăm că lucrurile nu se mişcă aşa cum ne dorim cu toţii.

De aceea, cred că pe lângă opinia publică, care a tras un semnal de alarmă cu privire la comportamentul uman în raport cu mediul înconjurător, un alt rol major îl are clasa politică, în general, fiindcă numai prin adoptarea unei legislaţii nepermisive vom reuşi să salvăm Pământul, singurul leagăn şi refugiu al vieţii, aşa cum îl ştim.