Parliamentary debates

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Legea lustraţiei în 2012, un ideal ridiculizat"

Legea lustraţiei ar fi trebuit să fie Legea nr.1/1990. Aşa era corect faţă de românii care făcuseră Revoluţia. Acum, nu este decât un gest ridicol. Nu ideea în sine este ridicolă, ci întregul set de factori care au născut-o în acest moment al istoriei, în forma în care a fost născută.

Pe cine să mai lustrăm după 22 de ani? Marii lustrabili sunt în baston, îşi plimbă nepoţii de la şcoală acasă şi invers. Iar micii lustrabili, precum tinerii vânjoşi din fruntea studenţimii şi tineretului comunist, cei care ar putea să mai aibă acum vârsta ocupării unor funcţii publice, au fost scoşi de sub incidenţa legii.

Şi cine sunt marii şi micii lustrabili? Cum am putea noi să îi identificăm pe toţi, pe măsura faptelor lor, fără să fi existat un proces real al comunismului şi atât timp cât o parte din dosarele Securităţii sunt încă secretizate? CNSAS primeşte anual mii de dosare, când transferul ar fi trebuit să se facă în întregime, într-un singur moment, de preferat înainte ca bună parte din arhivă să fie distrusă. Nimeni nu ştie câte dosare ale Securităţii există în general, câte sunt secretizate temporar, câte sunt secretizate permanent, câte au dispărut şi când va intra CNSAS în posesia tuturor.

Maniera în care au fost adoptate ultimele amendamente ale legii este de-a dreptul ridicolă. Graba în care au fost scoşi liderii UTC-işti de sub incidenţa legii, bâlbele legate de introducerea procurorilor în procesul de lustrare, ştergerea de pe lista lustrabilă în ultimul moment a şefilor misiunilor diplomatice şi consulare, fără nici măcar un singur argument pentru a face asta, culminând cu banalizarea lustraţiei prin acuzaţiile din interiorul coaliţiei de guvernământ de după adoptarea legii - toate sunt semne ale unei mimări anticomuniste, care mai mult irită anticomunismul decât să ofere măcar o reparaţie morală. Pentru că de una efectivă nici nu se pune problema!

Lustrarea pe perioada determinată de cinci ani este pur şi simplu o jignire. Adică 22 de ani au fost buni să ocupe funcţii, fac pauză cinci ani în care nu mai sunt buni să le ocupe, apoi redevin buni. Este un demers lipsit de orice logică.

Înspăimântător este însă că limbajul legii, măsurile arbitrare pe care le presupune şi lipsa logicii înşiruirii de articole amintesc mai degrabă de maniera de a legifera specifică vremurilor comuniste.

Ca liberal, am făcut din lustraţie un ideal al României post-comuniste, ideal care din păcate nu doar că nu a fost atins, dar a ajuns să fie ridiculizat de oamenii care conduc ţara după două decenii de la Revoluţie.