Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Agricultura României, în plin avânt al dezvoltării, creează premisele unei vieţi mai bune pentru oameni"

Pentru prima dată după 1989, România a avut în 2013 un excedent comercial privind producţia de alimente. Practic, anul trecut am exportat alimente în valoare de 5,098 miliarde de euro, cu 1,183 miliarde de euro mai mult decât în 2012 - ceea ce arată un plus de 30,2% în doar un an de zile. Per total, am exportat cu 325 de milioane de euro mai mult decât am importat.

Aceste cifre arată două lucruri extrem de îmbucurătoare.

1. Pe de o parte, România începe să fie independentă din punct de vedere alimentar. Reuşim să ne asigurăm producţia proprie de alimente şi nu mai suntem expuşi unei eventuale crize alimentare, prevăzute de unii analişti economici şi sociologi care se ocupă cu previziunile demografice. Producem, în acest moment, mai multă hrană decât consumăm, ceea ce a dus, tot pentru prima dată în istoria României postcomuniste, la o inflaţie negativă în ceea ce priveşte produsele alimentare. Practic, preţurile alimentelor s-au redus în 2013 cu 1,8% faţă de anul precedent. Asta înseamnă că s-a reuşit reducerea presiunii pe românii cu veniturile cele mai mici şi care au căzut pradă crizei economice începute în 2008.

2. Pe de altă parte, agricultura începe să devină un motor economic extrem de important, care poate aduce un plus major în anii ce vor urma. Nu este, deci, nicio mirare faptul că agricultura a avut o pondere de 5,6% în formarea produsului intern brut în 2013, înregistrându-se o creştere a volumului pe activitate de 23,4%, cea mai mare dintre toate sectoarele economice semnificative.

Multă lume spune că o pondere mare a agriculturii în economie nu este un lucru bun, din cauza faptului că valoarea adăugată este mică. Această interpretare este însă o greşeală, ea putând fi valabilă în condiţiile unei economii asemănătoare ultimei decade a secolului trecut. Adevărul este însă că, pe fondul creşterii populaţiei globului, nu avem de-a face cu o criză de supraproducţie. Pur şi simplu ne aflăm pe punctul la care alimentele ar putea să nu mai fie suficiente pentru necesarul actual. Asta se vede din faptul că, la nivel mondial, preţul hranei pentru populaţie a crescut foarte mult, la unele produse existând o accelerare a acestei tendinţe. Dintr-o asemenea perspectivă, accentul pus de România pe agricultură este corect. Ne protejăm de o eventuală criză alimentară, dar şi reuşim să generăm un plus pentru economie. În plus, trebuie înţeles faptul că nu avem cum să generăm o schimbare de profil a întregii economii, în condiţiile în care peste 40% dintre români trăiesc încă în mediul rural.

Acest progres al agriculturii româneşti nu se datorează în întregime climei favorabile, ci şi eforturilor făcute de administraţia centrală. Creşterea succesivă a alocărilor bugetare pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) cu 3,55% în 2013 şi 7% în 2014 a contribuit la dezvoltarea infrastructurii şi încurajarea fermierilor. 2014 este primul an în care se plătesc la început subvenţiile pentru fermieri şi agricultori, ceea ce arată o schimbare de optică inclusiv la nivelul decidenţilor politici. Această strategie a Guvernului Ponta de a pune accentul pe agricultură reuşeşte după numai doi ani să-şi arate roadele.

Succesul acestui demers este extrem de important, pentru că el arată că problema evaziunii fiscale poate fi rezolvată în acelaşi timp cu scăderea preţurilor la produsele alimentare. Acest experiment era extrem de important pentru a arăta FMI că putem purcede la o extindere a acestei decizii privind scăderea TVA şi la alte alimente. El deschide calea unei reduceri similare pentru celelalte alimente de bază, poate chiar începând cu carnea şi produsele din carne începând cu această vară.