Parliamentary debates

Domnul Claudiu-Vasile Răcuci:

"Maşina de vot PSD-ALDE este debranşată de la problemele românilor"

Sunt deputat PNL, la primul mandat, iar percepţia mea din afara acestei instituţii era cu totul alta. Acum un an, consideram că atunci când deputaţii sau senatorii au în faţa lor un proiect legislativ care va face bine oamenilor care i-au ales, atunci rivalităţile politice dispar şi primează raţiunea. Bănuiam că nu contează cine a iniţiat proiectul, când l-a iniţiat, cum l-a iniţiat, ci contează dacă el face viaţa mai mai bună şi mai uşoară oamenilor, dacă încurajează munca, în detrimentul nemuncii sau aduce un spor de bunăstare în casele tuturor. Nu a trecut nici măcar un an din mandatul acestei legislativ şi constat cu profundă amărăciune că lucrurile stau exact pe invers faţă de ceea ce anticipam eu.

Astfel, nu contează dacă un proiect este bun sau perfectibil, dacă are un caracter de urgenţă sau nu, dacă rezolvă o problemă majoră a societăţii sau a activităţilor economice, însă, dacă acesta vine din iniţiativa unui deputat sau a unui senator al opoziţiei, atunci el trebuie respins obligatoriu, printr-un vot negativ. Constat că aici, în Parlament, nu contează mai deloc dacă oamenii şi-au pus speranţa într-un asemenea proiect, contează mai mult dacă şefii partidelor din majoritatea parlamentară au decis un vot negativ sau nu. În logica aceasta, Parlamentul României nu va adopta niciodată legi în interesul majorităţii cetăţenilor. Atâta vreme cât competiţia politică a întunecat mintea şi a tulburat raţiunea celor care au voturi mai multe, adică sunt majoritari în Parlament, doar Guvernul va mai legifera, prin nefericitele şi nedoritele ordonanţe, o mare parte dintre ele neconstituţionale, ambigue sau care fac mai mult rău decât bine.

O să spuneţi că vorbesc la nivel abstract şi că lucrurile nu stau aşa. O să vă contrazic, prin fapte concrete, petrecute chiar în ultimele două luni. Aşadar, am iniţiat mai multe proiecte legislative, dintre care două au ajuns în faza rapoartelor la comisiile de specialitate. Una dintre ele îndrepta o situaţie strâmbă, nedreaptă, care priveşte umilirea persoanelor cu handicap grav şi accentuat, iar alta, propunea facilităţi şi stimulente fiscale, suplimentare, pentru angajaţii şi angajatorii din sectorul privat, pentru munca suplimentară a acestora.

Prima iniţiativă a fost respinsă în comisie, fără prea multe discuţii, şi nu la iniţiativa parlamentarilor, ci, culmea ridicolului, la propunerea Guvernului. Guvernul era cel deranjat că autorităţile ar fi trebuit să se pună în slujba persoanelor cu dizabilităţi, iar comisiile de evaluare a handicapului grav şi accentuat ar fi trebuit să facă un minim efort pentru a nu mai umili aceste persoane.

Al doilea proiect a avut o soartă şi mai ridicolă. Deşi colegii parlamentari din majoritatea parlamentară au spus, pe şoptite, că proiectul e bun, că economia are nevoie de aşa ceva, că cei care muncesc în privat ar trebui să fie plătiţi mai bine, dacă fac muncă suplimentară, le-a fost teamă să dea un vot favorabil, invocând nişte argumente subţiri, doar pentru a pica proiectul şi pentru a nu-şi supăra şefii de partid.

Nu vreau să cred că cele două proiecte care au fost respinse, ce-i drept deocamdată doar în comisii, au primit vot negativ din partea majorităţii PSD-ALDE doar pentru că fuseseră iniţiate de un parlamentar al PNL! Nu vreau să cred că parlamentarii PSD-ALDE nu mai au libertatea de a decide, atunci când votează, în funcţie de interesul general al cetăţenilor din ţara noastră. Nu vreau să cred că domnul Dragnea şi domnul Tăriceanu le-a luat acest drept. Nu vreau să cred aceste lucruri, pentru că, altfel, ar însemna că România nu mai are nicio şansă.

Vreau însă să cred că parlamentarii majorităţii PSD-ALDE se vor trezi din anestezia liderilor lor de partid şi-şi vor aminti că în Parlament reprezintă speranţele a milioane de oameni, care aşteaptă de la ei decizii corecte care să le amelioreze viaţa.