Parliamentary debates

Doamna Camelia Gavrilă:

"Criza resurselor umane - contexte, dificultăţi şi provocări. Soluţii urgente"

Este de notorietate faptul că în perioada postdecembristă ţara noastră s-a confruntat cu un acut fenomen al şomajului, atingând, la un moment dat, la un procentaj al forţei de muncă neocupate de aproximativ 11% în anul 1998. Vorbim despre o etapă dificilă numită "de tranziţie", erau acei ani în care România era marcată de convulsii în plan economic şi social, pe măsura trecerii de la economia etatistă la cea bazată pe liberul schimb.

Odată cu maturizarea societăţii, cu atingerea unui grad relativ ridicat de stabilitate politică, dar, mai ales, cu integrarea în structurile europene şi euroatlantice, economia naţională a căpătat alte dimensiuni. Ţară cu resurse, în special naturale, şi cu mână de lucru relativ ieftină, România a devenit un punct de atracţie nu numai pentru investitorii autohtoni, ci şi pentru cei străini. Treptat, economia a început să se stabilizeze, să se dezvolte şi să se diversifice, singura perioadă de contracţie acută înregistrându-se, evident, în anii crizei economice mondiale care a debutat în 2008. De altfel, în ultimii ani, economia naţională a înregistrat, constant, una dintre cele mai substanţiale creşteri economice din Uniunea Europeană şi una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului.

Declaraţia politică de astăzi semnalează confruntarea actuală cu o problemă la fel de gravă precum cea creată de criza economică: o acută criză a resurselor umane, fenomen posibil de anticipat de câţiva ani, nu doar o criză sectorială, ci una generalizată, care pare a se extinde spre toate componentele economiei naţionale. De asemenea, ne propunem să explorăm măsuri, soluţii posibile, provocări ce se cer analizate.

În mod firesc, orice fenomen care se produce într-o societate, inclusiv problema resurselor umane deficitare, îşi are logica sa, propriile sale explicaţii.

În primul rând, piaţa forţei de muncă plăteşte astăzi tribut fenomenului de îmbătrânire a populaţiei active, datorat, în principal, exodului masiv al forţei de muncă tinere spre ţările din vestul continentului. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică indică faptul că, în toţi aceşti ani, aproximativ 2,8 milioane de cetăţeni români apţi de muncă au ales să-şi trăiască viaţa în afara graniţelor ţării, majoritatea acestora preferând migraţia din raţiuni economice. Alte statistici, precum cele realizate de Organizaţia Naţiunilor Unite, indică un număr de emigranţi români foarte apropiat de 3,5 milioane. Toate aceste cifre şi statistici îngrijorează profund prin amploarea fenomenului şi dificultatea diminuării acestuia. Dintre ţările de destinaţie, se desprinde detaşat Italia, unde se estimează că ar trăi, în prezent, aproape un milion şi jumătate de români, urmată de Spania, cu aproape un milion de persoane, şi Marea Britanie, unde se înregistrează, în pofida Brexitului, în jur de 400.000 de conaţionali.

Un studiu realizat în acest an de Fundaţia "Friedrich Ebert Stiftung România" în cadrul proiectului Monitorul Social, care foloseşte datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică, ne oferă o imagine sugestivă a dimensiunii emigraţiei naţionale. Studiul arată că numărul românilor plecaţi în afara ţării pentru mai mult de un an este de 2.578.540, numărul celor care emigrează creşte constant, începând cu anul 2007, iar unul din cinci cetăţeni din categoria de vârstă 25-39 de ani (categoria de vârstă cea mai activă) emigrează. Din cei 209.456 de cetăţeni care au părăsit ţara în 2016, 45% se situau în limita de vârstă 20-35 de ani, adică în plină putere de muncă şi forţă creativă. Procentual, situaţia pe regiuni de dezvoltare se prezintă astfel: Regiunea Nord-Vest - 9,4%, Regiunea Centru - 11,4%, Regiunea Nord-Est - 17,4%, Regiunea Sud-Est - 14,4%, Regiunea Sud-Muntenia - 7,4%, Regiunea Bucureşti-Ilfov - 8,9%, Regiunea Sud-Vest Oltenia - 10%, Regiunea Vest - 10,9% (Sursa datelor: INS Tempo-online, 11 februarie 2018).

Toate aceste aspecte au condus la situaţia în care, de-a lungul anului 2018, un număr de 58.848 de locuri de muncă să fie declarate de angajatori ca fiind constant vacante în perioada ianuarie-august, după cum informează Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Salariile mici, în comparaţie cu cele din ţările cu economii mai dezvoltate, sunt cauza principală a emigrării forţei de muncă, cu precădere a celei tinere sau mediu calificate, în timp ce în cazul celor superior calificaţi se adaugă tentaţiei salariale şi percepţia unui plus de prestigiu social pe care l-ar conferi exercitarea profesiei pentru care s-au pregătit într-o ţară cu potenţial economic dezvoltat.

Un alt studiu, efectuat pe un eşantion naţional de 1.280 de subiecţi cu vârste mai mari de 18 ani, realizat în perioada august-septembrie 2018 de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), evidenţiază câteva date deosebit de interesante în ceea ce priveşte schimbările de atitudine faţă de piaţa autohtonă a muncii. Astfel, în ultimii ani, românii sunt din ce în ce mai dispuşi să-şi întregească veniturile prin intermediul mai multor contracte de muncă. Totodată, s-au constatat câteva schimbări majore în comportamentul cetăţenilor români apţi de muncă. Concluziile evidenţiază următoarele aspecte: piaţa forţei de muncă s-a schimbat, atât prin exodul capacităţii de muncă, cât şi prin comportamentul celor rămaşi în ţară, mult mai deschişi faţă de diversificarea surselor de venit şi, în general, faţă de flexibilizarea condiţiilor de muncă; apar şi la noi forme de muncă, deja consacrate în ţările occidentale, aşa cum sunt: telelucrul, munca nobilă, munca ocazională sau cea în colaborare; instituţiile statului cu responsabilităţi în domeniul asigurării cadrului normativ necesar dezvoltării şi perfecţionării pieţei muncii ar trebui să ia în calcul adaptarea legislaţiei în domeniu la noile realităţi. La acestea se adaugă lipsa de corelare a nevoilor reale ale pieţei muncii cu programele de studiu, deficienţă semnalată în repetate rânduri de asociaţiile patronale, o anumită încetinire a dezvoltării economiei naţionale, evoluţia lentă în carieră, datorată condiţiilor impuse de legislaţia muncii, dar, mai ales, salarizarea de cele mai multe ori inadecvată solicitărilor impuse de fişa postului. Angajatorii au trecut în noile condiţii la alte tipuri de abordări, fie la oferirea unui pachet salarial mai atractiv, fie la completarea celui actual cu alte beneficii acordate periodic.

Conform Eurostat, România înregistrează o rată a şomajului de doar 4,3%, măsurată la nivelul lunii august 2018, mult sub media europeană (8,1%) sau din ţări precum Grecia (19,1%) şi Spania (15,2%). La acest capitol, mai bine clasaţi sunt doar Cehia (2,5%), Germania şi Polonia (ambele cu 3,4%), Ungaria (3,7%), Malta (3,8%), Olanda (3,9%) şi Marea Britanie (4%).

Cu toate acestea, România se confruntă cu o acută criză a forţei de muncă. Pentru a depăşi acest impas, se impune elaborarea unui set de măsuri care să revigoreze acest domeniu extrem de sensibil, care să conducă la repatrierea unei părţi cât mai însemnate din "diaspora românească" şi recuperarea unui însemnat potenţial economic şi social, reprezentat de tinerii NEET (not in employment, education or training), adică adolescenţii şi tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 de ani care nu sunt activi pe piaţa muncii şi nu sunt nici implicaţi în educaţie sau în alte programe de formare (pentru România, estimările arătă că se circumscriu acestei categorii aproximativ 450.000 de persoane).

În prezent, Programul Guvernului României cuprinde o serie de măsuri, multe dintre ele concretizate deja sau în curs de implementare: majorarea salariilor prin noua lege a salarizării, majorarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată la 1.900 de lei lunar de la 1 ianuarie 2018, lansarea de programe menite să stimuleze capacităţile antreprenoriale (Programul "Start-up Nation"), crearea cadrul legal necesar revigorării învăţământului dual şi a celui profesional.

Apreciem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul forţei de muncă (PL-x 518/2018), aflat chiar în acest moment pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, care vizează măsuri pentru reducerea urgentă a deficitului de forţă de muncă identificat la nivel naţional. Concret, modificările aduse Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, avizată favorabil şi de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, prevăd că, pentru încadrarea în muncă a persoanelor din grupuri vulnerabile, cuantumul subvenţiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj se majorează de la 900 lei la 2.250 lei, astfel:

• angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ, pe o perioadă de 12 luni, şi cei care încadrează absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap, pe o perioadă de 18 luni, primesc lunar, pentru fiecare absolvent, 2.250 lei;
• angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din această categorie, 2.250 lei;
• angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă, şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri de lungă durată, tineri NEET sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, 2.250 lei, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni;
• angajatorii care încadrează în muncă, cu normă întreagă, şomeri care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinesc, conform legii, condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dacă nu îndeplinesc condiţiile de a solicita pensia anticipată parţială, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor respective, 2.250 lei.

De asemenea, angajatorii care încadrează tineri cu risc de marginalizare socială şi care beneficiază de acompaniament social personalizat în baza unui contract de solidaritate beneficiază lunar, pentru fiecare persoană din această categorie, de o sumă egală cu salariul de bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de patru ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, până la expirarea duratei contractului de solidaritate. În acelaşi timp, cuantumul primei de activare acordată şomerilor înregistraţi care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj este majorat de la 500 de lei la 1.000 de lei, în situaţia în care se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă de cel puţin 3 luni.

Totodată, au fost aduse modificări Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă şi Legii nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior. În acest sens, angajatorii care încheie, în condiţiile legii, un contract de ucenicie sau de stagiu, după caz, beneficiază, la cerere, pe întreaga perioadă de derulare a contractului de ucenicie/stagiu, de o sumă în cuantum de 2.250 de lei/lună. Suma acordată anterior era de 1.125 de lei, în cazul ucenicilor, şi 1.350 de lei, în cazul absolvenţilor, deci modificări importante şi benefice.

Odată cu procesul recesiunii şi al încetinirii dezvoltării unor state membre, în economia europeană au avut loc schimbări economice şi sociale majore şi ireversibile. Influenţa acestor schimbări s-a manifestat asupra tuturor domeniilor de activitate într-o măsură mai mică sau mai mare, determinând reducerea cheltuielilor bugetare, în special a celor de personal şi formare profesională. În acest context, criza resurselor umane a fost inevitabilă. Uniunea Europeană a înţeles că mobilitatea în creştere a angajaţilor talentaţi la nivel global, mai ales în rândul ţărilor în curs de dezvoltare, creează o criză a persoanelor competente, a talentelor în ţările în curs de dezvoltare, aspecte ce afectează companiile şi le obligă la elaborarea unor noi serii de oportunităţi de dezvoltare şi forme de susţinere pentru a-i motiva şi reţine pe aceştia. De aceea, pe lângă un salariu motivant, este important să se ofere şi alte avantaje profesionale.

Subliniem cu îngrijorare faptul că România se află într-o situaţie dificilă din punctul de vedere al asigurării resurselor umane pentru dezvoltare, atât sub raport calitativ, cât şi cantitativ. Tocmai de aceea, considerăm că măsurile Guvernului PSD, menţionate anterior, precum şi priorităţi ca sănătatea şi educaţia, domenii deosebit de importante, sunt o condiţie esenţială pentru calitatea muncii, pentru competenţă, dar şi pentru starea de bine, de echilibru fizic, intelectual, psihic în contextul unor activităţi complexe.

Considerăm oportune şi urgente măsurile care se conturează în sensul rezolvării problemelor de personal, al diminuării exodului forţei de muncă înalt calificate şi al reducerii ratei ridicate a şomajului în rândul tineretului, paralel cu perspectiva îmbătrânirii forţei de muncă.