Parliamentary debates

Domnul Constantin Avram:

"Despre violenţă"

Vremurile pe care le trăim sunt marcate din nefericire de violenţă, poate ca răspuns social, de foarte multă violenţă sub diferite forme: fizică, verbală sau sub forma brutală a ameninţării. Unii dintre noi asociem, fără să vrem, fenomenul de escaladare a violenţei, exclusiv perioadei postrevoluţionare, adică a anilor de după 1989.

Nu ştiu dacă este chiar aşa, dar am da dovadă de naivitate dacă am presupune că înainte de 1989 violenţa sub toate formele ei nu ar fi existat! Cel puţin violenţa domestică, manifestată de-a lungul timpului, nu o putem trece cu vederea, pentru că a rămas un fenomen social cu caracter continuu, dacă luăm în considerare statisticile furnizate de Poliţia Română.

Ce ne facem însă cu mediatizarea excesivă a violenţei, din moment ce pe toate posturile de televiziune, în aproape toate dezbaterile politice organizate de acestea, violenţa verbală, însoţită de înjurături, jigniri, apostrofări, ameninţări voalate, capătă caracter permanent, sub privirea îngăduitoare a moderatorilor?! Ce ne facem când, pe anumite posturi TV, se difuzează cu precădere filme în care violenţa fizică acoperă peste 50% din scenele filmelor respective?!

O formă indirectă de a promova violenţa, spun unii specialişti, este şi mediatizarea exagerată a accidentelor rutiere, cu morţi şi răniţi, care au un impact emoţional deosebit, dar care asigură o audienţă importantă, deci un rating bun! Este suficientă avertizarea posturilor TV, privitoare la scenele care conţin violenţă fizică sau limbaj licenţios ale unui film care urmează a fi difuzat, sau a cadavrelor împrăştiate pe drumurile publice?

Eu am convingerea că nu este suficient, deoarece avertismentul este lipsit de eficienţă, câtă vreme copiii au posibilitatea de vizionare atunci când părinţii, preocupaţi 80% de slujbă, nu sunt acasă! Mai mult decât atât, având în vedere aparatele ultramoderne de comunicare, copiii pot accesa aceste filme care conţin violenţă de toate felurile, chiar şi în timpul orelor de şcoală!

Peste toate aceste aspecte, remarcăm că violenţa fizică în timpul protestelor de stradă, violenţa fizică şi hărţuirea demnitarilor sau a persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică sunt intens mediatizate de toate mijloacele de informare în masă, uneori chiar încurajate făţiş (violenţa)! Sunt de notorietate violenţa verbală şi fizică asupra unui deputat şi asupra preşedintelui Curţii Constituţionale a României, urmate de plângeri penale aflate în atenţia instituţiilor specializate, unde nu se întâmplă mai nimic, iar anchetele bat pasul pe loc.

Eu, asemenea multor români de bună-credinţă, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă la violenţă s-ar răspunde tot cu violenţă, din moment ce ordinea socială liber consimţită şi respectarea legii au fost de mult abandonate...?! Am aluneca uşor, uşor spre confruntări de stradă, spre haos social, la război civil... poate! Mai spun o dată, răspicat, cred că societatea românească are mare nevoie de adevăr, dreptate şi ordine!

Asta ne dorim!