Parliamentary debates

Domnul Daniel Olteanu:

Garanţia unui învăţământ de calitate este ceea ce am eu în vedere în momentul în care mă refer la accesul unui copil la educaţie. Celor mici nu trebuie să le lipsească nimic şi, în primul rând, trebuie să aibă parte de maximum de competenţă de la catedră.

Din acest punct de vedere, trebuie să ne asigurăm că nu există nicio piedică în calea unui cadru didactic care doreşte sau acceptă să fie repartizat în mediul rural, la distanţă de municipiul reşedinţă de judeţ. Este vorba despre localităţi în care, de-a lungul timpului, din cauza izolării, copiii au cunoscut mai degrabă cadre didactice mai puţin pregătite decât cele din mediul urban.

Un factor care influenţează decizia unui cadru didactic cu o notă mare la titularizare de a accepta un post într-un sat izolat este accesul. Există reglementări în acest sens, dar există şi scăpări care îl pot determina un cadru didactic care a obţinut nota 9 la titularizare să refuze postul într-o localitate izolată, în care efectiv nu are cum să ajungă, din cauza cumulării următoarelor motive:

• Nu există transport intrajudeţean sau local până în localitatea respectivă;
• Nu există obligaţia preluării acestor cadre didactice cu transportul şcolar;
• Cadrul didactic nu deţine un mijloc de transport sau permis auto.

Situaţia este reglementată prin Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la şi de la locul de muncă a cadrelor didactice şi a personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat.

Suntem de acord, că este nevoie de foarte multe eforturi pentru a creşte nivelul educaţiei în România, iar salarizarea este doar o componentă. Din punctul meu de vedere, trebuie să ne propunem ca tot mai multe cadre didactice cu note mari la titularizare să nu refuze posturile din mediul rural, iar în acest sens să avem o răspundere în a le garanta deplasarea în localităţile respective.

Un educator, un învăţător sau un profesor are obligaţia de a fi bine pregătit, de a fi dedicat. Nu are obligaţia de a deţine un autoturism, pentru a ajunge în localitatea în care nu ajung nici transportul intrajudeţean, nici cel local. În aceste condiţii, primii afectaţi sunt copiii din localităţile izolate, în momentul în care un cadru didactic cu notă mare la titularizare refuză să accepte un post într-un anume sat, pentru că, pur şi simplu, nu are cum să ajungă, iar astfel de situaţii concrete mi-au fost aduse la cunoştinţă, există şi trebuie să le punem punct.

Din acest motiv, am transmis şi o interpelare scrisă, pentru că îmi doresc rezolvarea acestei probleme la nivel naţional. Este responsabilitatea noastră să atragem atenţia şi responsabilitatea Ministerului Educaţiei să facă o analiză completă şi să ia măsuri urgente, cu termene clare.

Accesul copiilor din mediul rural la o educaţie de calitate trebuie încurajat şi garantat, nu împiedicat de cauze birocratice.