Parliamentary debates

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Peste două zile se împlinesc 74 de ani de la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, cea mai importantă organizaţie internaţională din lume. Aceasta cuprinde astăzi peste 190 de ţări, iar agenda pe care şi-a asumat-o are printre subiectele sale şi respectarea drepturilor omului şi cooperarea internaţională.

În noiembrie anul trecut, Guvernul a adoptat Strategia Naţională pentru dezvoltare durabilă a României 2030, care adaptează Agenda pentru 2030, propusă de Naţiunile Unite, la finele lui 2015. Cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă asumate de ţara noastră, alături de celelalte state membre, acoperă o gamă largă de tematici care promovează acţiunea globală în trei arii de dezvoltare durabilă principale: economie, societate şi mediu.

Astfel, până în 2030, România s-a angajat, printre altele, să elimine sărăcia extremă pentru toţi cetăţenii, să reducă cel puţin la jumătate numărul românilor care trăiesc în sărăcie relativă, să reducă rata de părăsire timpurie a şcolii, să elimine, în totalitate, violenţa împotriva femeilor şi a fetelor, indiferent de mediul de manifestare, public sau privat, sau de forma de violenţă, dar şi să asigure participarea deplină şi eficientă a femeilor în piaţa muncii în principal, precum şi în funcţii de conducere atât din mediul public, cât şi din cel privat, în special.

În prezent, situaţia stă mai bine decât în anii precedenţi, trendul fiind unul pozitiv. Pentru a vă oferi un exemplu, mă voi raporta la sărăcie. Atât rata riscului de sărăcie relativă, cât şi rata riscului de sărăcie şi excluziune socială au scăzut de la 25,1%, respectiv 40,3%, în 2014, până la 23,5%, respectiv 32,5%, în 2018. Toate eforturile depuse, pentru a ajunge la acest progres, trebuie continuate şi adaptate în viitor, având în vedere şi alte aspecte, precum evoluţia demografică. Toate obiectivele stabilite sună bine la nivel teoretic, dar necesită o colaborare constantă între autorităţile statului, atât la nivel central, cât şi la nivel local. Mai mult, comunicarea trebuie să fie permanentă şi să se facă în ambele direcţii, astfel încât rezultatele să fie cele aşteptate. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că nu suntem singuri în acest proces, ci avem la dispoziţie parteneri de dialog din rândul statelor membre ale ONU, care au cunoştinţe despre cum am putea îmbunătăţi situaţia actuală, dar şi experienţa şi disponibilitatea de a ne oferi sprijin.

Avem puterea să acţionăm concret, pentru ca măcar o parte dintre obiectivele stabilite în oricare dintre domeniile avute în vedere să poată fi îndeplinite şi vă invit să facem acest lucru!