Parliamentary debates

Domnul Florică Ică Calotă:

"Abandonul terenurilor agricole"

În cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Parlamentul European, a fost prezentat un raport privind abandonul terenurilor agricole.

Potrivit acestui raport, abandonul terenurilor agricole şi depopularea zonelor rurale reprezintă un fenomen din ce în ce mai comun la nivelul Uniunii Europene.

Aproximativ 30% din suprafeţele agricole din UE se află sub cel puţin un risc moderat de abandon de terenuri.

În următorii 10 ani, Uniunea Europeană s-ar putea confrunta cu abandonul efectiv a 5 milioane de hectare de teren, circa 3% din suprafaţa agricolă actuală utilizată. În zonele montane şi în zonele defavorizate, riscul de abandonare a terenurilor este deosebit de ridicat.

Evoluţia utilizării terenurilor şi schimbările rezultate în peisaj au câştigat o atenţie deosebită în ultimele decenii. Îngrijorările cu privire la persistenţa provocărilor socio-economice şi creşterea tendinţelor de depopulare în multe regiuni rurale din Uniunea Europeană au determinat Comisia Europeană să lanseze o consultare publică.

Astfel de zone există în aproape jumătate dintre statele membre ale UE. Ţările care sunt cel mai grav afectate de niveluri mai ridicate de abandon de teren - aproape 30% din zonele cu risc ridicat sau foarte mare - sunt Austria, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia şi România.

Tendinţele actuale de abandonare a terenurilor vor fi, de asemenea, afectate de trei factori externi majori asupra cărora actorii au puţină influenţă, dar care vor avea un impact semnificativ asupra schimbării utilizării terenurilor - schimbarea climei, globalizarea pieţelor şi o criză majoră de sănătate, cum ar fi pandemia COVID-19.

"Viziunea zonelor rurale" este planificată să fie adoptată în al doilea trimestru al anului 2021 şi ar trebui să faciliteze o dezbatere la nivel european cu privire la viitorul zonelor rurale până în 2040 şi angajament pentru acţiuni adecvate la toate nivelurile. Această concentrare sporită asupra provocărilor specifice din mediul rural este o preocupare cheie pentru viitoarele decizii privind utilizarea terenului şi, în special, evidenţiază modalităţile în care gestionarea terenurilor afectează alte activităţi regionale şi utilizări economice, inclusiv dezvoltarea turismului şi subliniază implicaţiile ecologice fundamentale. În faţa amplificării fenomenului de degradare a mediului şi creşterea conflictelor în privinţa utilizării terenurilor, necesitatea abordării aspectelor critice şi legăturilor din cadrul sistemelor social-ecologice complexe au crescut substanţial.

Principalele concluzii şi recomandări ale studiului prezentat la Bruxelles prevăd faptul că abandonarea terenurilor conduce la efecte ireversibile din punct de vedere social şi ecologic.

Condiţiile agricole pot fi îmbunătăţite prin programe de formare pentru fermieri, o mai mare securitate financiară prin direcţionarea finanţării PAC către fermele mici, prin utilizarea diferitelor fonduri sau prin facilitarea accesului la alte surse de investiţii - de exemplu, instrumente financiare, dar şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de acces la terenuri.

De asemenea, trebuie avută în vedere îmbunătăţirea situaţiei fermierilor din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale şi adaptarea plăţilor pentru aceste zone, precum şi măsurile forestiere şi de mediu care ar trebui adaptate la diferitele vulnerabilităţi ale regiunilor.

La nivel naţional, situaţia terenurilor abandonate este reglementată prin noul proiect al Codului funciar. Astfel, dacă proprietarul terenului agricol, mai mult de doi ani, nu ţine terenul într-o stare fitosanitară bună, autoritatea publică locală poate să-şi rezerve dreptul de a administra terenul respectiv, dispunând arendarea lui, cu respectarea anumitor condiţii.

Sunt de părere că serviciile rurale de interes general şi investiţiile în infrastructura rurală sunt esenţiale şi reprezintă o prioritate.