Parliamentary debates

Domnul Boris Volosatîi:

"Şcoala românească, în dificultate!"

La 23 septembrie am marcat Ziua internaţională a limbajului semnelor.

Limbajul mimico-gestual românesc, cunoscut şi ca limbajul semnelor, reprezintă o varietate specifică a limbii române care utilizează semne naturale combinate cu gestică, mimică, ţinută a corpului etc. şi este luat sub protecţia statului.

Acest limbaj face parte din ceea ce este numit convenţional, potrivit clasificărilor internaţionale, "familia franceză a limbajului semnelor". Aceeaşi "familie a limbajului sunetelor" cuprinde utilizatori ai limbajului mimico-gestual din Austria, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Croaţia, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Mexic, Muntenegru, Slovenia, Spania, Quebec etc.

Alte "familii ale limbajului semnelor" mimico-gestuale sunt cele arabă, britanică, daneză, germană, japoneză, suedeză. Totodată, sisteme izolate de limbaje ale semenelor mimico-gestuale sunt cele american, armean, ceh (utilizat în Cehia şi Ungaria), chinez, indo-pakistanez, slovac, sud-african şi cel vietnamez.

Potrivit unor date neoficiale, furnizate de Asociaţia Surzilor din Republica Moldova, în spaţiul pruto-nistrean există peste 4.300 de persoane surde şi hipoacuzice, cca. 1.500 în municipiul Chişinău, dintre care circa 800 de copii.

Persoanele surde şi hipoacuzice din Republica Moldova utilizează un alt limbaj mimico-gestual, încadrat, potrivit clasificărilor internaţionale, în "familia rusă a limbajului semnelor", care cuprinde şi utilizatori din Bielorusia, Federaţia Rusă şi Ucraina.

În această situaţie, observăm că românii surzi şi hipoacuzici, precum şi românii fără handicap de auz, care cunosc limbajul mimico-gestual, în special membri ai familiilor naturale ale surzilor şi hipoacuzicilor, din cele două state româneşti utilizează limbaje mimico-gestuale din familii diferite: franceză şi rusă. Acest fapt constituie un impediement serios în calea cooperării şi strângerii relaţiilor dintre românii surzi şi hipoacuzici din Basarabia cu cei din România şi viceversa.

Orice limbaj mimico-gestual se învaţă de obicei în copilărie, în cadrul familiei naturale sau în cadrul instituţiilor speciale de învăţământ.

În Republica Moldova existau două gimnazii (în municipiul Cahul şi în satul Hârbovăţ, raionul Călăraşi), un liceu (în municipiul Chişinău), ameninţat cu lichidarea, şi o Şcoală de Meserii pentru Surzi şi Hipoacuzici (în municipiul Chişinău). De asemenea, în municipiul Chişinău funcţionează Parohia Ortodoxă Română "Biserica Inimii Tăcute", sub oblăduirea Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română).

Din câte cunoaştem, la gimanziul pentru surzi şi hipoacuzici din municipiul Cahul şi în cadrul Parohiei Ortodoxe Române "Biserica Inimii Tăcute" s-au făcut anumite încercări de introducere a comunicării mimico-gestuale în baza sistemului utilizat în România. Aceste încercări reprezintă iniţiative individuale şi nu se înscriu într-o abordare metodică a autorităţilor de la Chişinău care au lăsat situaţia în voia soartei, într-un trend de inerţie de după perioada ocupaţiei sovietice.

Considerăm că unificarea limbajului mimico-gestual utilizat de românii din Republica Moldova cu cel din România ar trebui să constituie una dintre priorităţile autorităţilor de la Bucureşti şi ale societăţii româneşti.

În acest sens, facem apel către Ministerul Educaţiei să acorde:

• burse identitare elevilor şi studenţilor surzi sau hipoacuzici din Republica Moldova în instituţii speciale de învăţământ şcolar, liceal, profesional şi de orice alt tip, grad sau nivel în care sunt instruiţi elevii şi studenţii surzi şi hipoacuzici din România ;
• burse studenţilor din Republica Moldova pentru formarea, în România, în profesiile de Interpret în limbaj mimico-gestual şi Interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate ;
• indemnizaţii speciale pentru personalul didactic, special sau auxiliar românesc (educatori, învăţători, profesori, interpreţi, medici, îngrijitori, preoţi etc.) din Republica Moldova, în vederea efectuării de către aceştia a unor stagii de pregătire profesională în România, la standarde europene, şi a însuşirii limbajului românesc al semnelor.