Parliamentary debates

Doamna Alexandra Huţu:

"Ziua Veteranilor de Război trebuie comemorată şi sărbătorită precum Ziua Naţională"

Începând din 2007, ca urmare a aprobării Hotărârii de Guvern nr. 1222/10.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 699 din 17.10.2007, România îşi sărbătoreşte anual veteranii de război în data de 29 aprilie, în semn de recunoştinţă pentru că au asigurat suveranitatea şi existenţa statului român naţional şi unitar. Data reprezintă ziua în care, în anul 1902, Regele Carol I a promulgat, la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă din 1877-1878, Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de "veteran de război", în acord cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostaşilor care au luptat în acest război.

Este obligatoriu pentru fiecare dintre noi să-i cinstim an de an pe veteranii noştri de război, pentru că doar datorită jertfei lor ne bucurăm astăzi de libertate şi de viaţa noastră pe acest pământ în această ţară. Nu trebuie să uităm nicio clipă că acum suntem aici acasă, fiecare în judeţul, oraşul sau satul în care ne-am născut şi în care trăim viaţa pentru că cei pe care-i onorăm ca veterani de război, adevăraţi eroi ai neamului au renunţat la tot ce aveau, cei mai mulţi chiar la viaţa lor pentru ca noi şi generaţiile viitoare să trăiască libere, în pace în interiorul acestui stat care se bucură de suveranitate şi integritate teritorială.

Trebuie să-i cinstim şi să-i onorăm pe cei 10.000 de soldaţi care au murit în Războiul de Independenţă din cei 58.000 care au luptat, pe cei 410.000 de ostaşi morţi, dispăruţi, invalizi din cei 880.000 de militari care au participat la Primul Război Mondial şi, nu în ultimul rând, pe cei peste 900.000 de decedaţi, răniţi, dispăruţi care au luptat pentru eliberarea şi reîntregirea naţională în cel de-al Doilea Război Mondial. În acest moment, dintre toţi aceştia mai sunt în viaţă la nivel naţional câteva mii de veterani de război şi văduve de veterani de război.

Mai presus de toate, trebuie să învăţăm din jertfa acestor oameni că e important în primul rând să avem în vedere ce putem oferi noi acestei ţări, cum putem să sprijinim interesele comunităţii în care trăim şi ne petrecem cel mai mult timp din viaţa noastră şi abia apoi să avem pretenţii de la cei din jurul nostru.

Aşadar, cel mai important pentru aceşti făuritori de neam şi de patrie este să ne amintim de ei în primul rând, să le onorăm şi perpetuăm gesturile de vitejie, să-i păstrăm vii în conştiinţa noastră şi a generaţiilor următoare şi apoi să avem grijă ca de părinţii şi bunicii noştri de cei care sunt încă în viaţă.

Cu atât mai mult, trebuie să preţuim eroismul acestor veterani de război, cu cât vedem acum, în zilele noastre, că avem din nou parte de un război la doar câteva sute de kilometri de graniţele noastre şi prin refugiaţii care au tranzitat sau au rămas la noi, dar şi prin toate informaţiile şi imaginile care ne sunt transmise din Ucraina ne dăm seama de nenorocirile pe care le aduce un astfel de conflict în rândul oamenilor de rând, dar şi al sacrificiului şi experienţelor traumatizante prin care trebuie să treacă soldaţii din ţara vecină care îşi apără teritoriul de invazia armatei Federaţiei Ruse.

La mulţi ani, eroilor noştri veterani de război!