Parliamentary debates

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

La mijlocul lunii decembrie 2011, am înregistrat în Parlament o iniţiativă legislativă privind interzicerea activităţii de cerşetorie. Conform proiectului, "obţinerea de bani prin cerşetorie de către o persoană constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani". De asemenea, "oferirea de bani către o persoană care practică cerşetoria constituie contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de 300-600 lei".

Am pornit acest demers de la constatarea faptului că noul Cod penal vizează dezincriminarea infracţiunii de cerşetorie, propunând doar incriminarea faptelor de exploatare a cerşetoriei în cauze cu minori sau persoane cu dizabilităţi. Deseori însă exploataţi pot fi şi adulţii vulnerabili (persoane fără adăpost, cu venituri reduse), dar cu capacitate de muncă, şi vorbesc acum de reţelele care folosesc aceste persoane pe post de cerşetori pentru a se îmbogăţi, pentru că, nu de puţine ori, în spatele acestor practici funcţionează adevărate reţele de crimă organizată.

Personal consider că, în aceste condiţii, fenomenul nu poate decât să se perpetueze, cu efecte dintre cele mai nedorite, atât în plan intern, cât şi internaţional.

Aşa cum era de aşteptat, iniţiativa mea a stârnit reacţia unei părţi a mass-media şi a organizaţiilor civice, şi aş dori să menţionez aici Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România - Comitetul Helsinky (APADOR-CH), al cărui reprezentant, Diana Hatneanu, director executiv, într-un interviu acordat postului Radio France Internationale România (în data de 28.12.2011), a apreciat că această lege "nu rezolvă problema de fond". În accepţiunea Domniei sale, pentru cei numiţi generic "oamenii străzii", cerşetoria este singura sursă de venit, iar popularea penitenciarelor cu aceştia este nu numai o măsură costisitoare, dar şi temporară.

Personal consider că invocarea cerşetoriei drept singura sursă de venit nu justifică cu nimic legitimitatea acestui act, iar cheltuielile antrenate de punerea în aplicare a pedepsei privative de libertate este o măsură pe care statul trebuie să şi-o asume, ca răspuns la această situaţie socială.

Atât timp cât va exista posibilitatea cerşitului şi mentalitatea că acest demers asigură supravieţuirea, apelul la mila cetăţenilor va rămâne o soluţie convenabilă şi puţini dintre cei defavorizaţi vor solicita dreptul la muncă plătită. A abuza de buna-credinţă a publicului pare mult mai facil şi, astfel, se intră într-un cerc vicios, care nu face altceva decât să încurajeze acest fenomen la nesfârşit.

În plus, nu trebuie neglijat faptul că există totuşi un sistem de asistenţă socială în vigoare, implicit acte normative care prevăd dreptul fiecărui cetăţean aflat în stare de pauperitate de a beneficia de anumite prestaţii sociale.

Atunci când am iniţiat acest proiect am avut şi intenţia de a conştientiza populaţia cu privire la faptul că oferirea de bani nu este un comportament eficient pentru eradicarea actului de cerşit, ba dimpotrivă. În acest sens, prevederea aplicării de amenzi pentru oferirea de bani are în principal un rol preventiv, fapt ce nu exclude însă aplicarea sancţiunii atunci când legea este încălcată.

Au existat voci în spaţiul public care au acuzat faptul că în acest fel se exercită "o constrângere" asupra cetăţeanului, asupra libertăţii de a dispune după bunul-plac de bunurile sale. În opinia mea, nu se poate vorbi de o îngrădire a drepturilor cetăţeanului, având în vedere că orice persoană care simte nevoia de a se implica în acte de caritate o poate face, apelând însă la forme profesionalizate, de tipul organizaţiilor neguvernamentale.

În aceste condiţii vă solicit să vă aplecaţi asupra temei pe care am prezentat-o şi să daţi un vot favorabil acestui proiect de lege, întrucât menţinerea unei legislaţii permisive va face ca această problemă a cerşetoriei să devină una endemică.