Parliamentary debates

Doamna Eleonora Carmen Hărău:

Una dintre probleme grave ale societăţii româneşti pe care doresc, de la tribuna Parlamentului, să o aduc în atenţia opiniei publice şi mai ales a factorilor de decizie guvernamentali, este legată de soarta copiilor rămaşi acasă în urma migraţiei părinţilor la muncă în străinătate.

Este bine ştiut faptul că acest fenomen a luat mare amploare în România, transformându-se într-unul social, cu consecinţe grave asupra copiilor, manifestate prin tulburări psihice şi afective, lipsa educaţiei adecvate vârstei lor, neglijenţă din partea rudelor în creşterea lor, încetinirea vizibilă a ritmului de dezvoltare fizică şi emoţională.

Mai mult, plecarea la muncă în străinătate a devenit un fenomen acceptat la nivelul societăţii româneşti, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, când s-au deschis graniţele liberei circulaţii economice, ale forţei de muncă şi mirajului occidental, dar mai ales urmare a opţiunii românilor de a-şi rezolva astfel problemele de întreţinere a familiilor.

Consecinţele acestui fenomen sunt însă şi mai grave, aşa cum s-a întâmplat recent în localitatea hunedoreană Uricani. Aici, în data de 15 aprilie, un copil în vârstă de patru ani şi bunica acestuia au fost găsiţi morţi, cadavrul băieţelului - pe un pat din casă, iar bunica - spânzurată într-o anexă din gospodărie. Mama copilului a murit în august 2012, fiind găsită, de asemenea, spânzurată, după ce şi-a pierdut locul de muncă în Italia. De atunci, paternitatea copilului nu a fost recunoscută de nimeni, iar copilul era crescut de bunică, un caz psihiatric diagnosticat.

Acest caz, parte a unei realităţi crude, este întâlnit şi în alte zone mai puţin dezvoltate ale ţării, care nu oferă părinţilor decât perspectiva plecării la muncă în Occident.

La o zi după această nefericită întâmplare, Camera Deputaţilor a respins Proiectul de lege privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi temporar în străinătate, unul dintre motive fiind faptul că "se află în dezbaterea publică un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, unde este introdusă o Secţiune specială destinată categoriei copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate", aşa cum reiese din Raportul de avizare pe fond elaborat de Comisia de sănătate şi familie.

Pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu figurează însă niciun proiect de modificare a Legii nr. 272/2004, nici la secţiunea dedicată Proiectelor aflate în dezbatere publică, nici la cea privind Protecţia copilului. Refuz să înţeleg şi să accept că răspunsul autorităţilor la această problemă gravă este zero sau aproape egal cu această cifră.

Oare câte cazuri de genul celui de la Uricani trebuie să se mai întâmple sau să vedem îngroziţi la ştiri, la televizor, pentru a ne trezi şi a gândi în perspectivă la soarta acestor copii rămaşi acasă?

Întrebarea rămâne deschisă.

Până la aflarea răspunsului, fac un apel la Guvernul Ponta, la factorii de decizie guvernamentali, centrali şi locali, la colegii parlamentarii, pentru a elabora împreună şi a adopta o strategie de prevenire a acestui fenomen, care să prevadă instituţii, proceduri clare şi măsuri de protecţie a copiilor rămaşi fără părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Deja e târziu, iar timpul curge în defavoarea noastră şi mai ales a copiilor noştri!