Parliamentary debates

Doamna Aurelia Cristea:

"Prevenţia dezastrelor naturale din România"

Experienţele de tristă amintire ale inundaţiilor din anii trecuţi, precum şi rapoartele internaţionale din domeniul mediului şi dezastrelor naturale, întregite de starea precară a digurilor ce deservesc marile râuri din România sunt semnale de alarmă ce trebuie soluţionate prin prevenţie, investiţiile în gestionarea riscurilor prezentând o rată ridicată de rentabilitate şi contribuind la dezvoltarea economică durabilă.

Activitatea de pregătire şi informare preventivă în domeniul dezastrelor naturale este importantă, bazându-se pe utilitatea cunoaşterii, sprijinirii autorităţilor şi populaţiei, în identificarea măsurilor de reducere a riscului de producere a dezastrelor naturale.

Potrivit unor studii de specialitate 90% dintre dezastrele naturale sunt legate de factori meteorologici: vreme, climă şi apă. Statisticile din ultimii ani arată că numărul calamităţilor naturale au tendinţă de creştere a intensităţii, cât şi a frecvenţei lor, aceasta ridicând bilanţul deceselor umane, cât şi a pagubelor. Schimbările şi fluctuaţiile climei contribuie la accentuarea intensităţii şi creşterea frecvenţei secetelor, inundaţiilor, îngheţurilor, etc.

Schimbările climatice au produs modificarea cantităţii şi regimurilor de precipitaţii, punând în pericol sute de mii de români care trăiesc în zone inundabile, precum şi aproximativ 1 milion de hectare de teren expuse inundaţiilor.

Cartea verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale şi a celor provocate de om, lansată în dezbatere publică de Comisia Europeană în primăvara acestui an, propune o politică de gestionare a dezastrelor, bazându-se pe două principii: prevenirea, reducerea vulnerabilităţilor individuale şi consolidarea ecosistemelor.

Documentul oferă alternative la absorbţia costurilor asociate ajutoarelor publice, despăgubirilor substanţiale după fiecare inundaţie, prin încurajarea responsabilităţii individuale, în ceea ce priveşte reducerea pierderilor şi asigurarea împotriva acestora.

Gestionarea riscurilor poate contribui la o dezvoltare economică neperturbată, pe termen scurt investiţiile în gestionarea riscurilor generând locuri de muncă (cercetare, dezvoltare - clădiri şi infrastructură), iar pe termen lung generează o îmbunătăţire a stabilităţii macroeconomice, prin reducerea impactului negativ al dezastrului natural.

România a făcut un prim pas în acest sens, prin aprobarea Legii nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva celor trei riscuri de catastrofă naturală: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren, dar desele modificări aduse acesteia au generat confuzie şi o scădere a ratei de penetrare.

E nevoie urgentă de clarificarea cadrului legislativ pentru funcţionarea acestei legi, cât şi de definirea unui cadru legislativ pentru calamităţile naturale care afectează sectorul agricol.

O importanţă deosebită trebuie acordată campaniilor de informare care vor asigura creşterea responsabilităţii individuale.

În acest context, consider că instituţiile guvernamentale responsabile de domeniul vizat de cartea verde (Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea de Supraveghere Financiară) vor analiza conţinutul documentului şi vor elabora o strategie coerentă privind managementul riscurilor de catastrofe naturale sau a celor provocate de om.

Cred că acest subiect trebuie tratat cu toată consideraţia, consultarea publică fiind necesară, examinarea reacţiilor primite putând să stabilească câteva puncte de reper ale unei strategii de prevenţie şi ameliorare a dezastrelor naturale.

Este cu siguranţă mai puţin costisitor să prevenim decât să reparăm după un dezastru! Chiar şi suferinţele umane pot fi mult diminuate!