Parliamentary debates

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Elaborarea unui cadru legislativ adecvat pentru adaptarea sistemului de învăţământ la piaţa muncii"

În momentul de faţă între societatea civilă, mediul privat şi sectorul public există o interfaţă disfuncţională, ceea ce a dus la un sistem neadaptat la vocaţia individului şi la nevoile pieţei. În societate, există un respect foarte scăzut faţă de meserii.

De aceea, consider că este nevoie de crearea unui sistem de învăţământ capabil să contribuie la asigurarea dezvoltării personale a elevilor în direcţia asumării responsabilităţii, autonomiei individuale şi compasiunii faţă de ceilalţi membri ai societăţii. Acest lucru presupune un demers complex în care vor trebui să se implice activ actori din toate cele trei sectoare ale societăţii: sectorul public, cel privat şi societatea civilă. Acest sistem va funcţiona prin colaborarea dinamică, deschisă şi inovativă între şcoală şi ceilalţi furnizori de educaţie, prin implicarea activă a părinţilor şi prin considerarea copiilor ca subiect al propriei educaţii.

În opinia mea, creşterea impactului educaţiei asupra elevilor şi studenţilor se va putea face prin sprijinirea integrării educaţiei nonformale în sistemul de învăţământ şi prin deschiderea şcolii în direcţia dialogului permanent cu lumea economică. Parteneriatele public-privat şi implicarea mediului de afaceri în activităţile educaţionale sunt două modalităţi viabile de dialog ce vor putea fi avute în vedere.

Descentralizarea managementului şi a finanţării, dezvoltarea profesională şi personală a cadrelor didactice, dar şi implicarea părinţilor şi elevilor în procesul de educare sunt câteva dintre măsurile ce vor putea veni în sprijinul adaptării ofertei educaţionale la cerinţele de pe piaţa muncii.

Existenţa a două pieţe separate, necorelate a cererii şi ofertei forţei de muncă se poate rezolva prin mecanisme de mediere şi diferenţiere a cererii şi ofertei, prin orientarea ofertei educative pe categorii de copii, tineri şi adulţi, în funcţie de nevoile specifice şi de abilităţile specifice ale acestora.

Apreciez ca fiind oportună introducerea de module de educare pentru categorii specifice, astfel: învăţământ de masă diferenţiat pe domenii de interes, corespunzătoare cu dezvoltarea locală, învăţământ destinat categoriilor de copii, tineri, adulţi cu nevoi speciale de educaţie, învăţământ de performanţă destinat copiilor, tinerilor, adulţilor cu capacităţi şi abilităţi înalte, învăţământ de recuperare-integrare-orientare destinat copiilor, tinerilor şi adulţilor ce prezintă lacune în şansele de integrare ulterioară pe piaţa muncii.

Demersurile pentru optimizarea integrării şi performării pe piaţa muncii trebuie să vizeze ambele domenii, educaţia şi piaţa muncii. Astfel, este importantă ridicarea gradului de competitivitate a unităţilor şcolare, prin măsuri de descentralizare administrativă, corelată cu finanţare pe performanţă specifică, dată de îndeplinirea scopurilor, obiectivelor şi direcţiilor de structurare a programelor, criteriul unic de evaluare fiind procentajul de absorbţie al absolvenţilor pe segmentul lor de formare. În acelaşi timp, este nevoie de intensificarea atragerii de specialişti care să ofere direcţii de educare-instruire performante şi integrarea ulterioară a programelor, în conformitate cu absorbţia pieţei şi cu programele de dezvoltare locală. Consider ca fiind importantă introducerea şi perfecţionarea sistemului de formare permanentă şi lărgirea ofertei de educaţie specifică care să răspundă la nevoile pieţei, precum şi lărgirea reţelei de colaborare internaţională pe formare profesională. De asemenea, trebuie introdusă obligativitatea formării permanente pe direcţiile de necesitate personală şi de necesitate de program a profesorilor. Orientarea acestor cursuri trebuie realizată în mod specific către dezvoltarea de abilităţi, înţelegerea individualităţii, a diversităţii şi a mecanismelor ce declanşează emanciparea cognitivă şi motivaţională necesară succesului pe piaţa muncii.