Parliamentary debates

Domnul Cornel-George Comşa:

"Profesia de medic este una liberală, sacră şi nobilă"

Nouă judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât, în unanimitate, că orice medic angajat al unei unităţi ce aparţine Ministerului Sănătăţii are calitatea de funcţionar public. Judecătorii ICCJ au dezbătut această speţă ca urmare a unei sesizări de la Curtea de Apel Târgu Mureş, trimisă cu referire strictă la medicii angajaţi ai unităţilor medicale ale Ministerului Sănătăţii, nefăcând referire şi la medicii din spaţiul privat sau angajaţi în egală măsură în domeniul public şi în cel privat. Implicit, cei nouă judecători nu s-au putut pronunţa şi cu privire la aceste categorii de medici.

Într-o parte a Jurământului lui Hippocrate se prevede că "Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa." Plecând de la acest jurământ asumat atât de medicina antică, cât şi de cea modernă, întăresc ideea că profesia de medic este una liberală şi că relaţia pacient-medic nu este aceeaşi ca cea dintre funcţionar public-contribuabil. Atribuirea calităţii de funcţionar public unui medic a fost văzută dintr-o perspectivă limitată şi subiectivă, promotorii acestui fapt făcând referire strict la sfera răspunderii penale, neluând în calcul consecinţele civile şi statutul funcţionarului public.

Luând în considerare legislaţia în vigoare, dar şi statutul funcţionarilor publici, profesia de medic nu se încadrează nici în sfera funcţiilor publice generale şi nici în cea a funcţiilor publice specifice. Chiar dacă din punct de vedere civil ea este o activitate de interes public, odată cu dezvoltarea statelor sociale în Europa modernă, din punct de vedere penal, încadrarea pentru eventuala luare şi dare de mită nu poate fi asimilată statutului de funcţionar public.

Se remarcă faptul că legiuitorul nici de data aceasta nu stabileşte concret sfera noţiunii de funcţionar public. Enumerarea pe care o face în art. 175 alin. (1) din Codul penal lasă loc interpretărilor. Motivul este suprapunerea evidentă de noţiuni cu conţinut asemănător dar totuşi diferit: funcţie publică de autoritate, funcţie de demnitate publică şi funcţie publică. Spre exemplu, în art. 175 din noul Cod penal, sfera noţiunii de funcţie de demnitate publică, prevăzută la lit. b) include şi acele funcţii de autoritate ce se exercită în vederea realizării prerogativelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti, prevăzute la lit. a). Cu alte cuvinte, exponenţii puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, senatorii, deputaţii, membrii Guvernului, Preşedintele României şi magistraţii sunt în acelaşi timp şi demnitari ai statului român.

În toată această lipsă de consens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pierde din vedere faptul că Parlamentul României a adoptat în acest an Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 2/2004, potrivit căreia medicul nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat acestuia, respingând cererea de reexaminare a Preşedintelui României prin care se solicita să se revină asupra acestei decizii.

Susţin pe această cale ideile formulate în raportul Comisiei pentru sănătate publică din Senatul României care subliniază faptul că peste tot în Uniunea Europeană profesia medicală este legiferată ca fiind liberală. Medicul nu este funcţionar public, iar echivalarea dintre ele împiedică o relaţie autentică cu pacientul. Independenţa profesională este, potrivit studiilor, cea mai importantă pentru medici. Toate studiile sociologice pun pe primul loc plecarea medicilor din ţară, din cauza faptului că sunt echivalaţi cu funcţionarii publici. Întărirea acestui statut nu va avea doar efecte în procedură penală, ci va presupune şi o adaptare la legislaţia muncii aplicată funcţionarilor publici, dar şi la drepturile şi obligaţiile civile ale acestora.

Consider că decizia ÎCCJ produce din nou un derapaj juridic, în ceea ce priveşte calitatea de funcţionar public în România, ea nefiind luată în urma unei analize integrate a implicaţiilor penale, dar mai ales civile, ce rezultă din dobândirea acestui statut de către personalul medical. Fac un apel ca pe viitor să se respecte statutul de putere legislativă a Parlamentului României, iar instanţele judecătoreşti să înfăptuiască justiţia conform legilor în vigoare.