Parliamentary debates

Doamna Ionela Viorela Dobrică:

"Utilitatea serviciilor de ride-sharing este stabilită de cetăţeni, nu de politicieni!"

De fiecare dată când un lucru nou se întâmplă într-o societate, oamenii se împart în trei mari categorii. Există cei care privesc noutatea cu scepticism şi chiar militează pentru evitarea sau interzicerea ei. Din a doua mulţime fac parte oamenii indiferenţi, care nu se implică activ în dezbatere, până când una dintre părţi nu câştigă. În fine, din a treia mulţime fac parte cei care îmbrăţişează din start noutatea şi încearcă să o promoveze şi în celelalte grupuri.

Ei bine, niciuna dintre cele trei categorii de oameni nu are dreptate sau se înşeală din start, ci tocmai invers. De cele mai multe ori, invenţiile utile se separă în mod natural de cele inutile, în funcţie de cât de mulţi oameni reuşesc să atragă cea de-a treia categorie, de la primele două.

În cazul serviciilor de ride-sharing, numărul celor convinşi de utilitatea lor este enorm. Peste două milioane de români folosesc în mod activ Uber, Taxify, Clever Taxi sau alte aplicaţii similare. Nu este sarcina unui parlamentar sau a unui ministru să spună dacă aceste servicii sunt utile. Acest lucru l-au decis deja cele două milioane de români.

Societatea evoluează de cele mai multe ori mai rapid decât o fac statul şi legile sale. Nici Parlamentul şi nici Guvernul nu îşi pot rezerva dreptul de a decide dacă aplicaţiile de ride-sharing sunt utile. Fiecare român trebuie să hotărască pentru el acest lucru, iar noi, decidenţii politici, nu putem decât să ne asigurăm că aceste servicii se petrec în deplină siguranţă pentru utilizatorii lor.

Indiferent de forma de adoptare, este evident că România are nevoie de un cadru legal care să stabilească anumite condiţii în care aceste servicii să se desfăşoare. Asta trebuie să fie singura preocupare a oamenilor politici, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie.

Şi tocmai acesta este sensul în care am dorit să realizez o serie de amendamente cu privire la proiectul de lege care stabileşte anumiţi parametri pentru activităţile prestabilite de ride-sharing.

Mărturisesc că toate amendamentele pe care le-am depus, înainte de a fi realizate din poziţia de parlamentar, au fost realizate din poziţia de client al acestui tip de transport alternativ. Iar pentru a mă simţi cât mai în siguranţă atunci când folosesc un serviciu de ride-sharing, am considerat că orice şofer care realizează un asemenea serviciu ar trebui să aibă carnetul de conducere de minimum doi ani de zile, faţă de un an, aşa cum era stabilit în proiectul iniţial.

De asemenea, tocmai pentru a creşte gradul de siguranţă al utilizatorilor acestui tip de serviciu, am considerat că, pe lângă poliţa de răspundere civilă legală şi poliţa de răspundere civilă auto, şoferul ar trebui să aibă încheiată şi o poliţă de asigurare de bunuri şi persoane.

Nu în ultimul rând, tot în scopul creşterii siguranţei pasagerilor, am considerat utilă introducerea unui nou articol care să reglementeze modul de identificare în trafic al autovehiculelor ce efectuează transport alternativ.

Serviciul de ride-sharing trebuie să depăşească zona gri de acţiune. Şoferii care practică acest serviciu au dreptul să o facă fără să se ascundă şi să se simtă blamaţi. În fond, fiecare dintre aceştia contribuie la dezvoltarea calităţii serviciilor de transport public.

În acest sens, voi continua să susţin crearea unui cadru legal sigur şi eficient, pentru ca serviciile de ride-sharing să continue să realizeze obiectivul pentru care au fost create, şi anume, să ofere clientului o modalitate sigură şi performantă de transport.