Parliamentary debates

Domnul Ştefan Muşoiu:

"Abandonul şcolar cu consimţământ politic sau o parte din România educată prin repetenţie"

Dictonul popular "Unde e multă carte e şi prostie multă" i-ar putea caracteriza cel mai bine pe toţi iniţiatorii proiectului "România educată". "Multă carte" - pentru că anumiţi factori decidenţi au inventat un şiretlic, greu de desluşit de către minţile prea preocupate ale majorităţii românilor privind ziua de mâine şi asigurarea cât de cât a celor necesare, prin care au dat asigurări că poporul va avea un viitor cu adevărat educat, educat nu doar în sensul bunelor maniere, ci şi în înţelesul său in extenso de învăţat. Aceeaşi "multă carte" a politicienilor de dreapta, care au păcălit abil întreaga opinie publică, prin promisiuni care s-au dovedit vide, este confirmată de creşterea neîncetată a ratei abandonului şcolar de la an la an.

Cât despre "prostia multă", atribuită celor "cu multă carte", se poate afirma că fără o reformă amplă, aplicată tuturor domeniilor de activitate, nu se pot obţine rezultate incredibile doar în educaţie. Aceste domenii gestionate de stat sunt interdependente. Este adevărat că există performanţă şi în educaţie, fie în sistemul privat, fie doar ca excepţii care confirmă regula. Dincolo de ele şi apropo de expresii populare, "cu o floare nu se face primăvara", din păcate!

Iar "prostia multă" a celor cu multă carte este confirmată şi de principalele motive ale abandonului şcolar. Sărăcia este cap de listă şi generează la rândul ei alte motive, cum ar fi emigraţia părinţilor pentru un loc de muncă şi plasarea copiilor sub supravegherea bunicilor sau a altor rude. Iar de aici şi până la abandonul şcolar şi alte probleme cu care minorii fără părinţi ajung să se confrunte nu mai este decât un mic pas sau momente neprielnice.

Oferta şcolară descurajantă, materiile greoaie, manualele neatractive, metodele învechite de predare etc. sunt alţi factori care determină refuzul copiilor de a merge la şcoală, în favoarea altor preocupări distractive şi care le sunt facile.

Oficiul European de Statistică, Eurostat, a făcut publice, săptămâna trecută, rezultatele unei cercetări privind rata abandonului şcolar prematur în România, din care rezultă că acesta a fost de 15,3% în 2019, urcând uşor la 15,6% în 2020. Aşadar, după 7 ani de la lansarea Proiectului "România educată", asistăm la o involuţie, şi nu la redresarea promisă cu fast a învăţământului. În schimb, rata abandonului şcolar prematur din sistemele de educaţie şi formare profesională a scăzut semnificativ în Uniunea Europeană în ultimii zece ani, de la 13,8% în 2010 la 9,9% în 2020. Anul trecut, rata abandonului şcolar prematur din sistemele de educaţie şi formare profesională era mai scăzută pentru tinerele femei decât pentru tinerii bărbaţi în toate statele membre, cu excepţia României şi Cehiei.

Dincolo de cifrele îngrijorătoare din statistici, care ne reduc şi ele speranţele pentru un viitor mai bun, "cartea multă", la fel şi "prostia multă" omit să ia în considerare că, într-adevăr, oriunde în lume există riscul abandonului şcolar, dar că, în România, acest aspect a căpătat dimensiunile unui fenomen. Şi acest fenomen nociv se traduce simplu şi previzibil printr-o lipsă de şansă socială. Pe un astfel de drum înfundat apucă mulţi dintre copiii care, în septembrie, fie ajung prima data la şcoală, pentru ca imediat să o abandoneze, fie o abandonează după câţiva ani de studiu. La rândul lui, şi numărul mare de analfabeţi şi analfabeţi funcţional creează doar dezavantaje majore pentru populaţia actuală şi viitoare.

Dacă pentru omul obişnuit, dar trecut prin diverse şcoli, un astfel de scenariu este cutremurător, pentru guvernanţii noştri de dreapta este doar un alt fenomen demn doar de contemplat şi de evitat. Doar cine îşi mai aminteşte sloganurile privind "România educată" constată că Guvernul României nici acum, după şapte ani de la anunţul prezidenţial, nu are o strategie clară în ceea ce priveşte reducerea abandonului şcolar. Acest obiectiv trebuie considerat o prioritate naţională, pentru că abandonul şcolar poate crea probleme în mai multe sectoare ale economiei ţării. Soluţii există, fireşte! Numai că efectele unor eforturi guvernamentale sunt contabilizate pe termen lung de către generaţiile viitoare şi nu pot umple instantaneu buzunarele clientelei de dreapta, după cum ne-au obişnuit cei de la PNL-USR PLUS-UDMR.

Militez pentru resetarea întregului sistem de învăţământ pe parcursul acestei vacanţe mari a elevilor, tocmai pentru că reducerea semnificativă a numărului de copiii care părăsesc timpuriu şcoala s-ar materializa într-o investiţie esenţială nu doar în viitorul fiecăruia dintre tineri, ci şi pentru prosperitatea întregii ţări. Trebuie să avem în vedere şi faptul că persoanele care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin sau spre deloc la procesul democratic şi sunt cetăţeni mai puţin activi.

Mai trebuie să admitem şi că, indiferent de preocuparea sau lipsa ei, a unor segmente de populaţie pentru şcolarizare, în ultimii doi ani, bugetul alocat de România educaţiei este cel mai mic din întreaga Uniune Europeană. Iar asta demonstrează că abandonul şcolar are consimţământ politic sau că o parte din România este educată, în cele din urmă, prin repetenţie, dar numai dacă există o minimă preocupare individuală.