Parliamentary debates

Domnul Ciprian Ciubuc:

"În plină criză energetică mondială, prin aprobarea recentă la Camera Deputaţilor a OU.G. nr. 108/2022, România ţine hidrocentralele închise şi continuă planul decarbonizării şi al dezafectării minelor"

În iunie a.c. Guvernul a aprobat O.U.G. nr.108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic, acţiune ce a fost amânată până în 2032, în scopul asigurării siguranţei şi stabilităţii Sistemului Electroenergetic Naţional al Statului român. Ceea ce este mai trist constă în aprobarea, în decursul săptămânii anterioare, de către Camera Deputaţilor a Pl-x 541/2021, dispoziţii în baza cărora se va retragere din exploatare şi se va închide definitiv şi ireversibil, până în 2032, o capacitate energetică totală de 4.920 MW, prin încetarea exploatării lignitului şi a huilei.

România va fi pusă, în aceste condiţii, în situaţia să retragă din exploatare Societatea Complexul Energetic Oltenia, CET Craiova II, Complexul Energetic Paroşeni şi UAT Municipiul Iaşi. Se vor realiza în schimb noi investiţii în capacităţi pe gaze naturale şi surse regenerabile de energie, respectiv: 2 grupuri pe gaze naturale "ready for hydrogen" de tip CCGT, la Işalniţa şi Turceni, şi 8 parcuri fotovoltaice, până în 2024.

Spre marea mea indignare, în baza dispoziţiilor acestui act normativ, carierele de lignit şi exploatările miniere de huilă urmează să se închidă şi să se ecologizeze, lăsând România pradă importurilor necesare pentru acoperirea consumului intern de energie electrică la nişte preţuri mult mai mari decât cele pe care le-am putea obţine pe piaţă internă.

Prin închiderea minei de la Mintia şi a încetării exploatării minereului de uraniu, se pune în pericol buna funcţionare a Centralei Nucleare Cernavodă, care necesită, anual, o anumită cantitate de uraniu şi care are o producţie totală de 1.400 MW prin cele două reactoare, asigurând aproximativ 20% din necesarul de energie al României.

În mod paradoxal, coaliţia de guvernare ţine blocate două hidrocentrale noi-nouţe pe râul Jiu, în condiţiile în care România se confruntă cu o criză energetică de mari proporţii, justificându-şi decizia pe baza dorinţei de protejare a mediului înconjurător. Astfel nu facem decât să acceptăm că suntem de acord cu blocarea de către ecologişti a energiei ieftine şi curate, într-o vreme în care tranziţia la verde devine obligatorie. Cele două hidrocentrale noi-nouţe sunt construite în proporţie de peste 90% şi stau blocate de 5 ani, respectiv din anul 2017, în condiţiile în care Statul român a investit peste 155 de milioane de euro. Totul din cauza unei sentinţe definitive date de o instanţă de judecată, care a considerat ilegală construirea acestor hidrocentrale.

Unde vom ajunge în condiţiile în care alte ţări europene revin la exploatările de cărbune, una dintre cele mai importante şi eficiente resurse fosile? Oare dorim cu bună-ştiinţă să ne pecetluim soarta, fiind conştienţi de riscurile majore pe care le prezintă această decarbonizare la nivelul întregii Europe? Oare nu am înţeles clar, până acum, că aşa-zisa schimbare climaterică este doar o faţadă mincinoasă pentru a produce venituri uriaşe pentru actorii principali de pe piaţa mondială? Nu am citit suficiente statistici care infirmă clar această teorie?

După cum am spus în declaraţia politică susţinută în data de 2 noiembrie 2022, preţurile nu sunt reale şi totul este o mare manipulare a pieţei energetice. În concluzie, doresc să subliniez faptul că România se confruntă cu o răsturnare majoră a valorilor, a reperelor morale, cu devalorizarea noţiunii de patriotism, fapt care, în mod conjugat, determină situaţia dramatică cu care ajungem să ne confruntăm în condiţiile în care nu mai ştim să ne apărăm interesele naţionale, populaţia ţării şi bruma de industrie care a mai rămas în România.

Cu toţii înţelegem că energia verde nu poate deveni preponderentă faţă de energia rezultată prin utilizarea resurselor fosile. Resursele energetice ale României sunt incontestabile, iar ceea ce Uniunea Europeană încearcă să impună ţărilor membre, prin decarbonizare, este o mare greşeală şi o minciună, care se repercutează în mod direct asupra consumatorilor români.

Oare nu e timpul să ne oprim din acest iureş în care am intrat, să reflectăm asupra consecinţelor faptelor noastre şi să fim mult mai responsabili prin deciziile pe care le luăm, care pot afecta dezvoltarea durabilă şi, în mod implicit, viitorul generaţiei tinere?