Parliamentary debates

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Investiţiile străine directe trebuie stimulate"

La douăzeci de ani de la Revoluţia Română, capitalul autohton românesc nu a căpătat încă anvergura pe care ne-am dorit-o cu toţii. Cu mici excepţii, firme româneşti au reuşit să capete o dimensiune regională şi să se dezvolte pe baze sănătoase.

Mai mult, criza economică mondială, care a afectat într-o măsură consistentă şi economia românească, a vulnerabilizat sau chiar a condus către lichidare mai multe firme româneşti.

Dacă ne uităm numai la anul 2010 vom observa că, în ciuda recesiunii economice, exporturile româneşti au înregistrat un volum şi o creştere fără precedent în istoria economiei româneşti. Cea mai mare parte a acestor exporturi au fost susţinute de serviciile şi produsele unor capitaluri străine, transnaţionale de renume. Nu este de mirare că în condiţiile recesiunii aceste firme au sporit volumul producţiei, nu au disponibilizat lucrători, ci chiar şi-au permis şi creşteri salariale substanţiale.

Situaţia macroeconomică vulnerabilă şi mai ales contracţia cererii agregate s-a resimţit într-un volum din ce în ce mai mic de investiţii străine care au ales România.

În plus, câştigurile uriaşe furnizate de piaţa românească pe anumite segmente de piaţă nu mai sunt garantate astăzi. În acest caz mă refer la investiţiile străine care vânau randamente uriaşe în zona imobiliarelor sau la acele investiţii care se dezvoltau în zona comerţului en detail.

Dependentă de capitalurile străine, România nu a avut aproape niciodată o strategie de stimulare diferenţiată a investiţiilor străine directe. Investiţiile dedicate producţiei, cercetării, dezvoltării şi inovării au fost tratate la fel cu cele imobiliare sau pentru dezvoltarea consumului.

Sper că astăzi, când lecţia anului 2008 a fost învăţată, să putem discerne mai bine între investiţii care vulnerabilizează economia şi cele care o consolidează.

România are nevoie de investiţii străine directe pe termen lung, dar acest lucru nu se poate realiza în lipsa macrostabilizării şi furnizării semnalelor de încredere către pieţele externe.

România este în continuare atractivă pentru multe domenii investiţionale, atât din perspectiva factorilor de producţie, cât şi din punctul de vedere geografic, al poziţionării ţării noastre faţă de pieţele orientale. Fructificarea unui astfel de avantaj competitiv depinde numai de coerenţa politicilor noastre.