Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"2013 - politica fiscală"

Modificările Codului fiscal au stârnit multiple controverse la nivel general, dar, în special, în domeniul agriculturii. Iată însă, dacă stăm sa analizăm problema la rece, vom constata că soluţia Guvernului Ponta nu caută decât să simplifice şi să corecteze lipsurile, ineficienţele şi inechităţile generate în practică de normele anterioare.

Noua variantă este o simplificare şi o reducere a impozitării persoanelor fizice din agricultură. Este vorba despre un impozit calculat pe baza veniturilor, mărindu-se baza de impozitare, cu includerea unor categorii sociale noi. Ceea ce este destinat consumului propriu nu se taxează.

Guvernul USL a reîntregit salariile, urmează să indexeze pensiile cu 4%, a păstrat ca pondere în PIB suma pentru investiţii publice, acordă cofinanţare proiectelor europene, va creşte salariul minim pe economie la 800 RON, a scăzut datoria guvernamentală şi a redus deficitul bugetar de la 4,1% din PIB pe anul trecut, la 2,2% anul acesta. Cheltuielile nu se mai taie, ca în trecut, ci se caută noi surse, de tipul soluţiei plăţii unui impozit micşorat, aplicabil unui număr crescut de contribuabili. Majoritatea veniturilor colectate în plus, peste 3 miliarde RON, vor fi direcţionate pentru cofinanţarea proiectelor europene.

Agricultorii care deţin până la 10 ovine şi caprine, 3 vaci, 6 porci, 100 păsări, 100 familii de albine, până la 2 ha teren cultivat cu cereale sau cartofi, 1,5 ha pomi fructiferi, 1 ha tutun, viţă de vie, 0,5 ha legume, flori, plante ornamentale vor fi exceptaţi de la plată. Peste aceste limite s-a considerat însă că există mulţi producători, care beneficiază de subvenţii de la stat sau UE, care comercializează, dar nu declară profit, şi deci nu plătesc impozit. În acest fel, s-a găsit o formulă care să descurajeze ineficienţa, evazionismul şi frauda fiscală şi să susţină structurile asociative, comasarea terenurilor şi aplicarea unor tehnologii moderne de producţie în sectorul agricol.

Aşa cum arată calculele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de exemplu, la cereale, pentru o proprietate între 2 şi 5 hectare, vechiul impozit la sursă de 2% însemna, după valorificarea producţiei, 214,5 RON la hectar, pe când noua propunere reduce obligaţia de plată la 96,5 RON la hectar. Peste 50 hectare, în trecut se plăteau tot 214,5 lei pe hectar, în prezent, reducându-se datoria la 84,94 lei pe hectar. Potrivit aceloraşi studii, s-a constatat că prin acel vechi 2%, impozit la sursă, s-a reuşit să se încaseze la bugetul de stat doar 50 milioane de euro, deşi estimările ajungeau la 200 milioane euro. Era evident o formulă ineficientă, care apăsa greu doar pe umerii celor care plăteau oricum în mod corect şi conştiincios impozitele. Acum se caută scăderea presiunii exercitate asupra acestora, prin mărirea bazei de impozitare, adică creşterea numărului categoriilor plătitorilor de impozit, lăsându-se la o parte agricultura de subzistenţă.

O altă modificare importantă, începând cu anul 2014, în contextul regionalizării, şi, aş spune eu, în interesul cetăţeanului contribuabil, va fi calculul anual al normelor de venit la nivelul direcţiilor agricole judeţene, din care se vor scădea cheltuielile, rezultând un net, asupra căruia se va aplica acel impozit de 16%. Acest calcul anual va ţine cont de rata de productivitate care poate fi obţinută la nivelul unor zone geografice diferite, din punct de vedere al condiţiilor climaterice, fertilităţii solului etc. Mai mult, cei 670.000 de agricultori vizaţi vor putea să beneficieze de servicii de sănătate, în calitate de contributori cu o cotă de 5,5% la Fondul naţional de asigurări de sănătate. Totalizând impozitul de 16% pe norma de venit agricol net cu cei 5,5%, va rezulta o sumă care se situează sub cei 2% impozit pe cifra de afaceri a societăţilor comerciale sau a celor care deţin terenuri în arendă.

Simplificarea procedurilor de declarare, de plată şi reducerea taxării, posibilă prin lărgirea bazei de impozitare, ar trebui, în mod firesc, să genereze o creştere a nivelului încasărilor la bugetul de stat, creând în paralel premise solide pentru reducerea TVA-ului la produsele de bază.

Alte modificări mult aşteptate ale Codului fiscal ţin de acordarea unor stimulente fiscale pentru cercetare-dezvoltare, prin majorarea deducerii suplimentare la calculul profitului impozabil de la 20% la 50% din cheltuielile eligibile, o măsură extrem de importantă pentru sectorul privat. O schimbare fiscală importantă este cea prin care se caută descurajarea tranzacţiilor cu firme din paradisurile fiscale. Drept urmare, toate veniturile obţinute din România de către companiile off-shore vor fi impozitate în România cu 50%, faţă de 16%, cât era până în prezent.

Statisticile ne arată că în România există peste 8 milioane de cetăţeni ocupaţi, din care doar 4,3 milioane salariaţi. O concluzie evidentă este că munca nu e înregistrată. Astfel că, în cazul nostru, când un salariat susţine 1,12 pensionari sau, altfel, 4 salariaţi minim susţin un pensionar mediu, este clar că banii trebuie căutaţi şi în alte surse, altele decât contribuţiile insuficiente. Concret, în doar şapte dintre judeţele ţării şi în Bucureşti, numărul salariaţilor este mai mare decât cel al pensionarilor, iar în 34 de judeţe situaţia este inversă. Tot în România, 3,4 milioane de români nu se regăsesc în statistici, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistenţă.

În majoritatea ţărilor UE (Marea Britanie, Olanda, Germania, Suedia, chiar Polonia, Ungaria, Grecia) există un salariat la 2 locuitori. În România avem însă unul la aproape 5 locuitori.

Acest fapt se datorează conjuncturii nefavorabile prin care ţara noastră a înregistrat pierderi de 30% din resursele umane de calitate la vârstă activă maximă (25-45 ani), în urma emigrării peste graniţele ţării pentru căutarea unui loc de muncă.

De îndată ce a ajuns la guvernare, USL a iniţiat un plan de măsuri coerent, axat pe creştere economică inteligentă, eficientă şi sustenabilă, echilibru, disciplină bugetară, stoparea evaziunii fiscale, susţinerea sectorului privat pentru investiţii şi crearea de locuri de muncă, reforma rambursării TVA, iar modificarea Codului fiscal reprezintă un pas important spre echilibrarea şi consolidarea bugetară, în scopul asigurării stabilităţii şi continuităţii fiscale şi financiare.