Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"Drogurile - un flagel al lumii contemporane"

Joi, 24 octombrie 2013, am organizat la sediul Primăriei Focşani o masă rotundă cu tema "Drogurile - un flagel al lumii contemporane". La această dezbatere au participat reprezentanţi ai autorităţilor centrale (Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Naţională Antidrog) şi locale (Consiliul Judeţean Vrancea, Primăria Focşani, Poliţia Focşani, Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea), reprezentanţi UNICEF, cadre didactice şi cadre didactice auxiliare, elevi şi studenţi, părinţi ai acestora din Focşani şi din judeţul Vrancea, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media.

Ceea ce vreau să spun este faptul că nu întâmplător am ales această temă de dezbatere, cu alte cuvinte nu pentru că era, pur şi simplu, pe calendarul meu de deputat am hotărât să organizez această masă rotundă. Cei care mă cunosc ştiu foarte bine că de ani de zile mă preocupă cât se poate de serios găsirea unor soluţii cât mai aproape de optim, pentru ca această otravă să fie ţinută cât mai departe de tinerii noştri, în special de cei de vârstă şcolară. Această preocupare s-a amplificat proporţional cu creşterea în amploare a acestui flagel care afectează, astăzi, nu doar adulţi, nu doar tineri, dar şi copii cu vârste din ce în ce mai fragede. Şi pot să afirm astăzi, fără a da dovadă de lipsă de modestie, că rezultatele eforturilor mele nu sunt tocmai unele neglijabile, din moment ce în 2011 am reuşit, împreună cu Consiliul Local Focşani, să scot, practic, produsele etnobotanice în afara municipiului.

Mărturisesc chiar că mi-aş fi dorit să nu mai fie vreodată nevoie să organizez o asemenea întrunire, deoarece puţine sunt subiectele care-mi provoacă o aversiune mai mare decât cel legat de consumul de stupefiante, mai ales atunci când acestea afectează sănătatea tinerilor de la noi din ţară. Din nefericire, în cei 23 de ani care au trecut de la momentul 1989 şi până în prezent, acest flagel a cunoscut o asemenea amploare, încât a-l minimaliza sau a încerca să-l evităm în abordările noastre ar constitui o vină pe care eu, ca parlamentar, ca dascăl şi ca părinte nu sunt deloc dispus să mi-o asum.

M-am întrebat întotdeauna, şi continui să mă întreb încă, cum se face că, deşi sunt arhicunoscute efectele lor nocive, drogurile au, totuşi, un asemenea impact asupra tinerilor şi iată, mai nou şi asupra copiilor. Ce poate determina un copil de 13 - 14 ani să recurgă la consumul unor substanţe care îi afectează, de cele mai multe ori iremediabil, viitorul şi sănătatea? Mai ales că nu este vorba de substanţe care se găsesc oriunde şi fără efort, ci de unele a căror procurare implică de obicei mari eforturi, mai ales în plan financiar. Căci nu există vreo asemenea substanţă care să se vândă la preţ de gumă de mestecat sau de biscuiţi.

Sigur, se pare că răspunsurile la această întrebare sunt multiple şi nu-mi propun să le detaliez aici. Ceea ce vreau să spun, însă, este faptul că dezbaterea pe care am organizat-o acum nici o săptămână mi-a confirmat, din nefericire, că temerile mele cele mai negre legate de pericolul reprezentat de traficul şi de consumul de droguri s-au adeverit în proporţie de 100%. Pentru că din datele prezentate cu această ocazie de Agenţia Naţională Antidrog rezultă, fără nici o putinţă de tăgadă, halucinantul adevăr despre amploarea pe care acesta a luat-o în ultimii trei ani în ţara noastră. Rămâi de-a dreptul stupefiat în momentul în care afli că, pe segmentul de vârstă 15-64 de ani, consumul de substanţe halucinogene s-a triplat între anii 2007 şi 2011. Şi atunci vin şi întreb, justificat zic eu, cât de decise au fost, până acum, autorităţile statului cu responsabilităţi directe în prevenirea şi în combaterea acestui odios fenomen şi mai ales, cât de eficiente au fost strategiile pe care le-au adoptat?

Să fiu bine înţeles: nu intenţionez să dau lecţii nici poliţiei române şi nici lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, considerând că expertiza acestora este mult superioară celei pe care o posed eu în acest domeniu. Ceea ce vreau să fac astăzi este să trag încă un semnal de alarmă faţă de pericolul extinderii flagelului drogurilor, solicitând acestor instituţii să-şi înteţească eforturile şi să-şi diversifice metodele de combatere a acestuia. Căci este de-a dreptul cutremurător să vezi sau să afli că au căzut pradă dependenţei de asemenea otrăvuri copii care nu au, încă, nici măcar vârsta potrivită pentru a fi deţinători de carte de identitate. Altădată, la această vârstă, copiii erau preocupaţi de activităţi specifice lor, adică de jocuri, de lectură, de muzică ori de producţiile cinematografice.

Iată că acum întâlnim, din păcate, o completare a acestor preocupări, dar nu în sensul pe care toţi ni l-am dori, ci în direcţia ruinării, lente dar sigure, a sănătăţii şi a viitorului acestora. Pentru că, indiferent ce s-ar spune, mi-e greu să cred că cineva care devine consumator de droguri înainte de a împlini 14 ani va avea, pe mai departe, o viaţă lungă şi un viitor strălucit.