Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Soluţiile Dreptei pentru susţinerea familiei în România"

Margaret Thatcher spunea despre familie că este "fundaţia societăţii; este creşă, şcoală, spital, loc de relaxare, de refugiu şi de odihnă; cuprinde în ea întreaga societate; este definită de convingerile noastre şi ne pregăteşte pentru restul vieţii. Iar femeile conduc familia!"

Politicile pentru femei trebuie din acest punct de vedere să sprijine familia, astfel încât aceasta să rămână "centrul vieţii, dar să nu devină un obstacol în carieră" (Margaret Thatcher). Sprijinirea femeilor şi a familiilor are drept scop şi creşterea natalităţii, una dintre cele mai îngrijorătoare probleme cu care se confruntă România, dar şi celelalte state europene. Conform datelor Băncii Mondiale, România este pe locul 3 în lume cu cele mai puţine naşteri, 10 copii la 1000 de locuitori în 2012, ceea ce va determina o scădere a populaţiei de până la 16 milioane în 2050 şi o presiune foarte mare pe sistemul de pensii, care va trebui să suporte un număr tot mai mare de beneficiari şi din ce în ce mai puţini contributori.

În România, politicile de sprijinire a familiei sunt definite în principal de măsurile financiare: indemnizaţia pentru creşterea copilului, alocaţia pentru sprijinirea familiilor cu venituri reduse şi monoparentale, alocaţia pentru copii. Sistemul alternativ de creştere a copiilor este încă slab dezvoltat în România, locurile în creşe fiind încă insuficiente în sistemul public şi în cele mai multe cazuri, la costuri inaccesibile în unităţile private pentru majoritatea familiilor. De aceea, cea mai mare parte dintre familii se bazează pe sprijinul bunicilor pentru creşterea copiilor, şi doar o mică parte îşi permit luxul bonelor sau al creşelor private. În aceste condiţii, este evident că din ce în ce mai puţine femei educate, cu o carieră, optează pentru a avea copii sau limitează numărul naşterilor.

Majorarea sumelor acordate drept alocaţii pentru copii este una dintre politicile necesare pentru a încuraja natalitatea, în condiţiile în care nivelul actual este unul din cele mai scăzute din Europa, iar suma este derizorie, până şi pentru a asigura necesarul de bază pentru un copil care merge zilnic la şcoală: haine, rechizite, alimentaţie. Din păcate însă, în prea multe cazuri, alocaţia copiilor devine mijloc de subzistenţă pentru părinţi.

Pentru a stimula creşterea copiilor care să aibă o şansă la un nivel de trai decent şi o educaţie bună, sunt necesare măsuri care să se adreseze claselor urbane, cu venituri medii şi mari. Introducerea în 2003 a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a reuşit să apropie numărul de copii născut de femeile salariate de cel al femeilor nesalariate, deşi în continuare acestea aduc pe lume mai mulţi copii în fiecare an.

În Bucureşti, Cluj sau Timişoara, oraşe cu o pondere de peste 50% a femeilor, se înregistrează, deloc surprinzător, cele mai scăzute rate ale natalităţii, pentru că vorbim de o pondere mai mare a femeilor cu studii superioare şi o carieră.

În ceea ce priveşte ansamblul măsurilor de politici familiale, alocaţia fiind doar una dintre acestea, procentele din PIB alocate de statele europene diferă foarte mult:

• Franţa, Regatul Unit, Suedia, Ungaria, Danemarca, Belgia şi Luxemburg acordă între 3 şi 4% din PIB;
• Norvegia, Islanda, Olanda, Finlanda, Germania, Irlanda, Austria, Republica Cehă şi Slovacia alocă între 2 şi 3% din PIB;
• Slovenia, Estonia, România, Polonia, Spania, Elveţia, Italia, Portugalia, Bulgaria, Lituania, Letonia, Grecia alocă între 1 şi 2% din PIB; în România ponderea este de aproximativ 1,7% din PIB.

Alocările acestea se regăsesc fie sub forma unor ajutoare, subvenţii directe de tipul alocaţiilor, fie sub forma unor servicii oferite (creşe, grădiniţe, after-school etc.), fie sub forma unor deduceri fiscale.

În Franţa, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, cea mai mare parte a alocărilor este direcţionată către serviciile oferite. În Germania avem o pondere aproape egală între ajutoarele în bani şi deducerile fiscale. În România, există un proiect pentru dublarea acestor deduceri şi creşterea pragului veniturilor până la care se acordă aceste deduceri, de la 3000 de lei la 6600 de lei, iniţiat de cei de la Facultatea de Asistenţă Socială din Bucureşti.

Studiile demonstrează o strânsă corelare între nivelul cheltuielilor bugetare pentru politici familiale şi rata de fertilitate. Cu excepţia câtorva cazuri: Germania, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, ţările cu un nivel ridicat al cheltuielilor au şi fertilitatea cea mai ridicată.

Pentru PDL şi PNL, abordarea unor politici integrate care să vizeze familia reprezintă un pilon de bază al noii construcţii politice de dreapta, având în vedere apartenenţa la familia popularilor europeni şi adresarea noastră către publicul de dreapta. Deja în Parlament avem mai multe proiecte care împreună constituie un pachet de susţinere a familiilor, cu precădere a celor din clasa de mijloc:

• mărirea alocaţiilor pentru copii la 300/75/150 de lei, faţă de 200/42/84 lei în prezent;
• masa caldă în şcoli;
• programul "Şcoală după şcoală".

La acestea, vom adăuga noi proiecte pentru mărirea alocaţiilor de sprijinire a familiilor cu venituri reduse şi monoparentale şi creşterea deducerilor fiscale. Un proiect în acest sens îl voi iniţia în Parlament chiar zilele următoare, pentru că este inadmisibil ca această alocaţie să fie în continuare doar de maxim 40 lei pe copil pentru familiile cu 2 părinţi, în condiţiile în care şi alocaţia de stat pentru copii este de doar 42 de lei pentru copiii între 2 şi 18 ani. Sunt nişte sume derizorii care niciodată nu vor stimula natalitatea, dar aproape întotdeauna vor ţine categoriile vulnerabile în sărăcie perpetuă.