Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

În curând se vor împlini doi ani de la incendiul din Clubul "Colectiv" din Bucureşti. Se vor împlini doi ani de când, din neglijenţă, 64 de oameni complet nevinovaţi au murit şi alte 200 de persoane au fost rănite.

Incendiul din noaptea de 30 octombrie 2015 a fost cel mai grav accident din ţară de după anul 1989, fapt care ar fi trebuit să trezească autorităţile în al doisprezecelea ceas şi să conştientizeze problemele grave pe care le are, printre altele, şi sistemul sanitar din România. Însă, după acest tragic eveniment, acţiunile statului le putem număra pe degete. Din cauza amplorii evenimentului, Ministerul Afacerilor Interne a instituit Planul roşu de intervenţie, Guvernul României a decretat trei zile de doliu naţional, iar ca urmare a protestelor masive care au urmat incendiului, a demisionat Guvernul Ponta şi primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. Atât, stimaţi colegi! Acestea au fost măsurile pe care PSD le-a crezut de cuviinţă să le aplice.

Din totalul de 64 de decedaţi, jumătate dintre ei au pierdut lupta cu viaţa în săptămânile de după incendiu, din cauza complicaţiilor şi mai ales din cauza infrastructurii spitaliceşti de specialitate, care, în România este slab pregătită pentru a reacţiona la astfel de tragedii. Cu toate acestea, nu am văzut nicio măsură din partea Guvernului, din partea Ministerului Sănătăţii care să prevadă investiţii masive în clinicile de arşi sau măcar să vedem un plan de investiţii pe următorii ani în acest domeniu. Linişte la Guvern, linişte în ministere, toată lumea parcă aşteaptă, inconştientă, o nouă tragedie!

Avem regiuni în ţară, regiuni, nu oraşe sau localităţi, regiuni care nu au nicio clinică de arşi care să fie capabilă să facă faţă unei tragedii de asemenea proporţii. O lipsă crasă de inconştienţă şi interes din partea autorităţilor competente care nici măcar după cele întâmplate nu reuşesc să se trezească la realitate! Ce ne mai miră când avem un ministru al sănătăţii care nu poate asigura nişte vaccinuri vitale, iar noi cerem clinici pentru arşi?

Spre exemplu, la Iaşi, domnule ministru, avem o clinică a cărei clădire a fost modernizată datorită demersurilor pe care le-am făcut în mandatul trecut, dar când a venit vorba şi de fonduri pentru dotarea cu aparatura necesară, totul a rămas în aer. Pacienţii aşteaptă, iar doctorii văd cum oamenii se sting în marea clinică de arşi - toate acestea din cauza celor din Guvern, a celor din Ministerul Sănătăţii, din cauza hibernării din care nu mai ieşiţi.

Clinica de Chirurgie Plastică şi Arsuri din Iaşi este considerată, cel puţin teoretic, capabilă să primească şi să trateze victime cu arsuri de peste 20% din corp. În realitate, însă, aceasta nu poate trata nici măcar un "mic ars", aşa cum a fost cazul unei tinere din Iaşi care suferise arsuri pe 17% din suprafaţa corpului şi a trebuit să fie transferată la Târgu-Mureş. Un alt caz strigător la cer a fost al unei femei care, din cauza lipsei de aparatură din clinica noastră a fost efectiv obligată să-şi aştepte moartea. Asta v-a trezit, domnule ministru? Dacă nu, vă mai aduc la cunoştinţă încă un caz tragic care a fost înregistrat ieri, când un pacient din regiunea Moldovei a suferit, în urma unei explozii, arsuri de gradul doi şi trei, pe aproximativ 50% din suprafaţa corpului. Bineînţeles, nu a putut fi tratat în Iaşi şi nici locuri libere în ţară nu sunt. Ce facem în acest caz, stimaţi colegi? Ce e de făcut, domnule ministru? Începem în al doisprezecelea ceas să facem investiţii în infrastructura spitalicească pentru arşi sau închidem ţara, pentru că nu îndeplineşte şi nu respectă drepturile minimale ale cetăţenilor?