Parliamentary debates

Domnul George Şişcu:

Partidul Naţional Liberal susţine stimularea natalităţii în rândul claselor mijlocii şi cu un nivel al veniturilor superioare, prin deduceri fiscale inteligente, având în vedere toate rapoartele din ultima perioadă, care arată că ţara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populaţiei până în 2050, de peste 15%.

Din păcate însă, părerea Guvernului PSD nu este una similară, acesta susţinând măsuri precum creşterea accentuată a prestaţiilor sociale pentru familiile nevoiaşe, lucru care duce la stimularea natalităţii în zonele sărace ale societăţii.

Ar trebui, domnilor guvernanţi, să investiţi în copii, a căror alocaţie de stat, de 84 lei/lună, nu a mai fost actualizată din luna mai 2015, deşi indicele preţurilor de consum a crescut cu peste 7 puncte procentuale. Vorbim despre 3,6 milioane de beneficiari, ale căror necesităţi sunt neglijate constant, deşi cercetările demonstrează clar că, în prezent, în ţara noastră, creşterea şi educarea copilului necesită cheltuieli care depăşesc bugetul mediu al unei familii.

Altfel stau lucrurile în alte ţări ale Uniunii Europene. În ţările dezvoltate din Vestul Europei, alocaţiile depăşesc de cele mai multe ori 100 de euro, recordul deţinându-l Luxemburgul, cu peste 800 de euro, pentru cel de-al treilea copil născut. Belgia stabileşte cuantumul alocaţiei în funcţie de numărul copiilor dintr-o familie. Astfel, pentru un copil se acordă o alocaţie de 83 de euro, pentru doi copii, 154 de euro, iar pentru trei sau mai mulţi copii, alocaţia este de 230 de euro pe lună. Germania acordă 164 de euro pentru un copil sau doi, 170 de euro pentru trei copii şi 195 de euro pentru familiile cu patru copii.

În Danemarca, valoarea alocaţiei se diferenţiază în funcţie de vârsta copilului, astfel, până la vârsta de doi ani, copiii primesc 184 de euro, între trei şi şase ani 146 de euro, iar între 7 şi 17 ani primesc 115 euro.

Franţa plăteşte o alocaţie de 124 de euro pentru doi copii, 282 de euro pentru trei copii şi 441 euro pentru 4 copii.

În Irlanda, alocaţia este de 166 euro pentru doi copii şi 204 euro pentru trei copii şi peste.

Şi exemplele pot continua, însă am să mă rezum la faptul că, la nivelul Uniunii Europene, media alocaţiei de stat pentru copii este de 210 euro, în timp ce, în România, alocaţia unui copil nu depăşeşte 18 euro, cifră care plasează ţara noastră în coada listei la nivel mondial.

Cum putem să ne închipuim că nevoile unui copil pot fi satisfăcute cu 18 euro pe lună? Cum îşi poate doamna Dăncilă închipui că ne putem încadra în aceşti bani, atunci când vine vorba de costul hranei, al rechizitelor, al medicamentelor, al îmbrăcămintei sau al oricăror produse sau articole necesare creşterii şi îngrijirii copiilor?

Consecinţele sunt grave. Simţindu-se în nesiguranţă, mulţi dintre părinţii din clasa mijlocie aleg să nu mai aducă pe lume copii, neputând să le asigure acestora un trai decent. Din acest motiv, trebuia să priviţi, doamnă ministru, alocaţia pentru copii nu doar ca pe un mijloc de realizare a politicii de protecţie socială, ci şi ca pe unul de realizare a politicii demografice!

În ţara noastră însă, politicile de orice fel lipsesc cu desăvârşire, iar lipsa de sprijin financiar de orice fel a condus la o gravă scădere a populaţiei.