Parliamentary debates

Domnul Dumitru Mihalescul:

"Ce am pierdut în ultimii ani de democraţie?"

În cei peste 28 de ani care au trecut de la căderea comunismului, românii şi România au avut foarte mult de câştigat, dar, din păcate, şi destul de mult de pierdut. În primul rând, am câştigat apartenenţa la cea mai mare alianţă politico-militară din lume, NATO, ceea ce ne dă toate garanţiile posibile de securitate şi ne permite să dormim noaptea liniştiţi, ştiindu-ne copiii în siguranţă. Am câştigat reintrarea în marea familie europeană, prin aderarea la Uniunea Europeană, familie care pierduse prea mulţi copii şi pe care i-a reprimit acasă după un lung şi sinuos proces. Am câştigat oportunitatea de a călători liber în Europa, de a conecta economia noastră la una dintre cele mai performante economii din lume, de a beneficia de miliarde de euro nerambursabili, care să modernizeze o ţară închistată în trecut. Am câştigat şi la noi acasă drepturi şi libertăţi fundamentale la care visam cu ochii deschişi înainte de 1989 şi pe care le consideram exclusiv apanajul marilor democraţii ale lumii. Este evident că am avut foarte multe de câştigat în toţi aceşti ani care s-au scurs de la căderea regimului opresiv.

Din păcate, în tot acest răstimp, românii şi România au avut şi prea mult de pierdut. Una dintre cele mai mari pierderi o reprezintă tinerii goniţi la muncă în străinătate, pentru că Guvernele care au condus ţara nu au ştiut aproape niciodată cum să-şi ţină copiii acasă, cum să le creeze condiţii pentru a se dezvolta, pentru a-şi construi o familie prosperă şi pentru a se bucura de surâsul propriilor copii, cum să le creeze locuri de muncă bine plătite, astfel încât să pună umărul la reconstrucţia ţării lor, nu la prosperitatea unor state deja prospere. Aceasta este o pierdere uriaşă, de care niciunul dintre actualii guvernanţi nu pare să fie mişcat.

Apoi, la nivel economic, România a pierdut fabrici, uzine şi întregi ramuri industriale, pentru că, în loc să facem reformă imediat după Revoluţie, noile Guverne autoproclamate democratice au construit "capitalismul de cumetrie".

În tot acest context, nu ne-am întrebat de ce noi, românii, nu mai producem mare lucru, iar mai bine de jumătate din bunurile pe care le cumpărăm sunt produse în alte state ale lumii, deşi, cu ani în urmă, industria românească era recunoscută pentru unele produse care astăzi nu se mai fabrică. Am pierdut, de asemenea, şansă după şansă, de a utiliza tot sprijinul pe care ni-l oferă Uniunea Europeană, prin fondurile europene gratuite, de a reconstrui infrastructura sau ramuri industriale strategice.

Nu aş trece cu vederea faptul că Guvernul PSD-ALDE şi-a întemeiat toate promisiunile electorale pe sloganul "reindustrializarea României", promisiune pentru care nu au făcut până la acest moment absolut nimic.

Poporul român s-a remarcat în istoria sa ca un popor credincios, ghidat în toate acţiunile sale de valorile şi morala creştină. Tot noi, românii, am fost probabil cei mai puternici susţinători ai valorilor creştine în ceea ce priveşte definiţia familiei, formată dintre - o femeie şi un bărbat, dar şi recunoscuţi pentru sfaturile pe care le primeam de la părinţii noştri, potrivit cărora "cine are carte, are parte". Dacă este să mă întrebaţi, v-aş spune că resimt tot mai puternic o îndepărtare a tinerilor noştri de ceea ce pe noi ne-a ghidat în viaţă - credinţa în Dumnezeu şi binele făcut aproapelui tău!

De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că, deşi România are impozite şi taxe asupritoare, are cea mai slabă politică de încurajare a familiei tradiţionale, de susţinere a tinerilor care vor să-şi cumpere o casă şi să pornească în viaţă.

Nu în cele din urmă, aş vrea să trag un puternic semnal de alarmă în legătură cu sistemul de valori care s-a răsturnat profund şi care a făcut ca sfatul părintesc - "cine are carte, are parte" - să nu mai fie deloc de actualitate. Toate aceste lucruri se întâmplă sub ochii noştri, iar soluţia se află în primul rând la politicieni. Cu toţii ar trebui să uităm de rivalităţi şi competiţii politice şi să găsim soluţii moderne pentru a salva ceea ce este mai de preţ pentru poporul român: tinerii să-şi construiască viaţa în România, să ne întoarcem cu toţii la credinţa în Dumnezeu, să preţuim, aşa cum se cuvine, valorile creştine, iar copii să vadă în şcoală lumina care le va călăuzi viaţa.