Parliamentary debates

Doamna Eliza-Mădălina Peţa-Ştefănescu:

"Evaluarea psihologică reală a profesorilor, o măsură de protecţie a elevilor"

Sistemul de învăţământ din ţara noastră constituie o componentă importantă a dezvoltării societăţii, iar elevii, cei care vor avea grijă de România de mâine, au nevoie de un mediu sănătos şi liniştit, în care să-şi poată dezvolta aptitudine.

Nu rare au fost cazurile în care am urmărit, în mass-media, reale mostre ale unui comportament nedemn din partea profesorilor, uneori gesturi de violenţă fizică sau verbală faţă de elevi. Graţie tehnologiei de care beneficiem în momentul actual, aceste cazuri sunt mai uşor de observat şi de raportat, faţă de acum mulţi ani, când aceste cazuri rămâneau îngropate, iar dascălii continuau să aibă comportamente nelalocul lor, la catedră. Din păcate, în multe dintre cazuri, cei care fac abuzuri de o asemenea natură sunt protejaţi de colegi, iar conducerea unităţii de învăţământ nu are acordul Consiliului de administraţie pentru a solicita un examen medical complet şi complex. Acest lucru împiedică luarea unor măsuri concrete, după caz, îndepărtarea persoanei respective de a mai avea contact cu elevii sau cu mediul de învăţământ.

Colegii senatori de la Partidul Social Democrat s-au gândit la modificarea Legii educaţiei naţionale, astfel încât angajaţii din învăţământ care greşesc în exercitarea meseriei lor să poată fi evaluaţi, fără ca alte persoane şi instituţii să intervină. Concret, conform propunerii legislative, sesizările ar urma să fie făcute de unul sau mai mulţi factori implicaţi - angajaţi, părinţi, elevi, parteneri sociali, organizaţii sindicale etc. - direct la Inspectoratul şcolar de care aparţine unitatea de învăţământ, pentru ca angajatul să poată fi evaluat corect din punct de vedere psihocomportamental. În plus, să nu uităm că există inclusiv cazuri în care angajaţi din învăţământ obţin, prin metode mai puţin ortodoxe, documentele medicale care le permit să predea. Prin aceste modificări, astfel de comportamente ar fi descurajate şi, să sperăm, ar fi uşor, uşor eliminate.

Nu vreau să închei fără a spune că, dincolo de utilitatea pe care o are această propunere, în cazul în care s-ar produce un abuz, aceasta este şi o metodă de prevenţie. Este foarte posibil ca angajaţii din învăţământ să îşi revizuiască atitudinea şi să se gândească de două ori la metodele pe care le aplică atunci când lucrează cu copiii. Şcoala trebuie să fie o instituţie unde elevii să meargă cu drag şi nu cu frică.