Parliamentary debates

Domnul Romulus-Marius Damian:

"Combaterea consumului de droguri în rândul tinerilor din România"

O să încep cu următoarele date furnizate de Agenţia Naţională Antidrog în 2023, raportate la anul 2021:

- 6% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16-34 de ani declară consumul de droguri în ultima lună. Vorbim de câteva mii de elevi şi studenţi.

- 28% consumă Cannabis sau substanţe psihoactive (aşa numitele legale).

Vârsta primului consum de droguri, din păcate, a scăzut la 13 ani.

Raportându-ne la aceste date, ne putem da seama la ce amploare a ajuns consumul de droguri în România. Suntem cu toţii conştienţi de efectele acestor substanţe, dar, din păcate, cei mai puţin conştienţi sunt tinerii care încep consumul la vârste tot mai fragede.

Adicţia este o boală cronică, ea trebuie în primul rând prevenită! Stoparea consumului de droguri ar trebui începută din şcoli. Aici tinerii ajung să consume aşa-numitele legale, care circulă în şcoli la ordinea zilei, chiar sub ochii cadrelor didactice. Din păcate, şcolile au devenit principalul loc unde se furnizează drogurile. La colţul magazinului din curtea şcolii, la petrecerile/balurile organizate în licee şi facultăţi. Aceste locuri, datorită faptului că sunt populate de tineri uşor de influenţat, au ajuns să fie principalele terenuri ale distribuitorilor de droguri. Fenomenul necesită acţiuni concrete din partea poliţiei: controale regulate în interiorul şi în vecinătatea instituţiilor de învăţământ! Aici, din nou, este nevoie de colaborare între instituţiile de învăţământ şi poliţie!

Deşi, din păcate, există un deficit al centrelor de reabilitare cu psihiatri şi psihologi pentru cei care suferă de adicţie, trebuie să luăm urgent măsuri, astfel încât tinerii să nu fie nevoiţi să calce pragul acestor centre.

Cel mai important aport în combaterea consumului de droguri îl are în acest moment Ministerul de Interne. Însă pentru o strategie eficientă şi pe termen lung este nevoie şi de implicarea Ministerului Educaţiei şi a Ministerului Sănătăţii, iar primul pas este să identificăm adevăratele necesităţi în acest moment şi, desigur, să facem posibilă reglementarea lor. Prevenţia este considerată una dintre principalele metode de combatere a consumului de droguri şi se poate realiza doar prin colaborarea instituţională pe mai multe niveluri: de la cei din educaţie, profesori, consilieri şcolari, la cei din sănătate, prin intermediul psihologilor, medicilor de familie, cabinetelor medicale din şcoli, la cei din Interne, DIICOT, Poliţie sau ANA, la cei din Biserică, preoţi, profesori de religie, şi, desigur, la nivel de societate civilă, prin ONG-uri, prin asociaţii ale părinţilor şi ale elevilor.

Toţi aceştia trebuie să fie implicaţi, astfel încât măsurile de prevenţie să fie coerente, concrete şi continue! Campaniile de informare trebuie să fie create astfel încât să fie eficiente, iar apoi să fie în mod obligatoriu prezente în toate şcolile din România, cât mai des şi pe termen lung. Este misiunea Agenţiei Naţionale Antidrog de a elabora, coordona, evalua şi monitoriza, la nivel naţional, politicile în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri şi, deci, mă întreb în câte dintre şcolile din România a fost prezentă aceasta, cu acţiuni de informare, anual, sau cum asigură punerea în aplicare a Strategiei Naţionale în domeniul drogurilor 2022-2026 şi la nivel local.

Cooperarea interinstituţională este esenţială în procesul de prevenţie, de educaţie şi protejarea sănătăţii elevilor. Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Afacerilor Interne trebuie să colaboreze prin reprezentanţii instituţiilor subordonate, astfel încât campaniile de informare pe adicţie să fie cât mai eficiente, iar campaniile de informare să aibă loc de mai multe ori pe an în toate instituţiile şcolare din ţară şi să îi privească în primul rând pe elevi, dar şi pe profesori, cât şi pe părinţi.

Conştientizarea acestei probleme este de interes naţional. Pericolul drogurilor în societate este unul real, se poate întâmpla oricui şi la orice şcoală, indiferent de prestigiul şcolii sau de performanţe. Tocmai de aceea, transparenţa, eliminarea stigmei sociale, informarea şi cooperarea tuturor părţilor, instituţii centrale şi locale, ONG-uri, profesori, părinţi, elevi, sunt extrem de importante.