Parliamentary debates

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Violenţa şi criza economică. Sau un rău nu vine niciodată singur!"

Perioadele de tranziţie sau dificultate economică sunt de obicei asociate cu multe alte fenomene negative, printre care şi creşterea violenţei, indiferent dacă vorbim despre violenţa domestică, cea din şcoli, în trafic, pe stradă, la locul de muncă sau cea pe care o vedem peste tot în jurul nostru.

Din nefericire, avem tendinţa de a crede că toate ni se întâmplă numai nouă. Nu! Şi în alte state din lume, pe fondul stresului economic sau social, pe fondul scăderii puterii de cumpărare, al pierderii locului de muncă sau al incapacităţii de a mai onora obligaţiile financiare, violenţa pare un substitut la problemele reale ale oamenilor.

În România, mare parte din aceste exprimări sunt determinate atât de dificultăţile economice, cât şi de măsurile de reformă.

Nu trebuie să ne temem şi să afirmă că libertatea individuală a fost de cele mai multe ori greşit înţeleasă, iar valorile şi normele sociale au fost bulversate.

Am uitat oare de cultul dialogului, am uitat de toleranţă şi înţelegere faţă de cei de lângă noi?

Violenţele de orice fel sunt nişte realităţi pe care nu le putem neglija, pe care le putem preveni şi combate de cele mai multe ori, chiar dacă societatea nu le consideră deosebit de grave pe unele dintre ele.

Ce este de făcut?

Eforturi mari, dar şi mai multă implicare a fiecăruia dintre noi, a autorităţilor, prin adoptarea de măsuri de prevenire şi prin elaborarea unor măsuri aspre împotriva acelora care săvârşesc astfel de acte.

Educaţia şi formarea omului pentru societate sunt probabil cel mai mare duşman al unor astfel de manifestări. Nu degeaba economiştii americani demonstrau pe baza datelor empirice că 10 dolari investiţi în educaţie economisesc peste 100 de dolari care ar trebui cheltuiţi în combaterea violenţei, a faptelor infracţionale sau în administrarea penitenciarelor.