Parliamentary debates

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Refacerea faţadei Operei Naţionale din Timişoara"

În avanpremiera pregătirii oraşului pentru intrarea în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeanăse doreşte revenirea faţadei Operei Naţionale la forma iniţială, adică la stilul renascentist italian, şi înălţarea imobilului cu două nivele pentru a "ascunde" hotelul amplasat în spatele acesteia.

Povestea clădirii a început în 1872, când doi arhitecţi celebri vienezi, Heller şi Feller, au făcut proiectul vechiului Teatru care s-a numit "Franz Iosef", având pe lateral un hotel care se numea "Prinz Rudolf". A fost o clădire impunătoare, iar hotelul pe lateral avea o sală de dans numită "Reduta" şi o cafenea unde în 1879 a concertat Brahms. În mai 1880, înaintea unei reprezentaţii de gală, seara, teatrul a ars aproape complet şi a rămas doar o parte din garderobă, un pliant şi biblioteca. În 1920 un alt incendiu afectează clădirea.Proiectul a fost încredinţat unui arhitect bucureştean recunoscut, Duiliu Marcu, preşedintele Ordinului Arhitecţilor Români, un admirator al lui Marcello Piacentini, arhitect italian. Acesta a refăcut faţada, cu deosebirea că la acoperiş a fost amplasat un rezervor de apă, un zid de beton, iar intrarea a fost modificată prin apariţia unei porţi mai încăpătoare. În 1933 saşii din Banat, prin Uniunea Băncilor Bănăţene, construiesc Pensionul Central, actualul Hotel Timişoara. Atunci a fost comandată o nouă modificare a faţadei teatrului, prin ridicarea unui etaj în plus, prin intermediul aceluiaşi arhitect.

Dupăaproximativ 90 de ani în care a fost ascunsă, vechea faţadă a Operei Naţionale ar trebui scoasă la lumină. Actuala clădire a Teatrului Naţional şi a Operei, în primul rând, este mai scundă decât Hotelul Timişoara, ceea ce - din punct de vedere urbanistic şi fiind capăt de perspectivă a bulevardului Corso - este anormal. Revenirea la faţada iniţială e impetuos necesară, fiind în prezent un amestec de stiluri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în jur şi cu spiritul timişorean şi tendinţa de a fi Capitală Culturală Europeană.

Acum există o ocazie istorică de a-i reda Operei din Timişoara fosta faţadă, având în vedere proiectul Corso care vizează reabilitarea centrului oraşului. Mai mulţi arhitecţi timişoreni, care susţin această iniţiativă, dau asigurări că prin aceste modificări nu va fi afectată moştenirea istorică a Timişoarei, iar balconul Operei va rămâne neatins:"Balconul rămâne, nu vrem să fie modificat. Scările Operei sunt peticite cu lemne. Opera nu poate rămâne aşa, dacă Timişoara îşi doreşte cursa pentru Capitală Culturală Europeană".În starea în care se află acum, imobilul reprezintă un pericol public pentru toţi cei care circulă în zonă. Asta din cauză că bucăţile de travertin sunt pe punctul de a se desprinde de pe faţada iniţială.

Proiectul Corso presupune o refacere totală a ansamblului de clădiri de patrimoniu din centrul oraşului. Proiectul ar putea fi finanţat cu uşurinţă de actuala administraţie locală, deşi nu au realizat în nume propriu niciun studiu pentru a determina costurile.

În luna martie a acestui an, primarul Nicolae Robu şi-a exprimat părerea vizavi de starea clădirii Operei. Acesta a declarat atunci că îşi doreşte să scoată la iveală statuile acoperite de actuala faţadă şi să le amplaseze de-o parte şi de alta a intrării principale şi a subliniat faptul că nu îşi doreşte modificarea faţadei.

Refacerea clădirii Operei Naţionale din Timişoara nu reprezintă o prioritate pentru domnul primar Nicolae Robu, priorităţile sale sunt altele. S-au cheltuit sume uriaşe pentru semne de circulaţie şi palmieri, mult mai importante pentru oraş decât refacerea unei clădiri istorice.

Atrag atenţia domnului primar şi actualei administraţii locale asupra faptului că această delăsare afectează negativ candidatura municipiului Timişoara pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, nemaivorbind şi de faptul că faţada actuală nu reflectă deloc spiritul timişorean.