Parliamentary debates

Domnul Ioan Benga:

"Lipsa solidarităţii reprezentaţilor României la Bruxelles, mai mult decât un deficit de imagine"

Am reflectat îndelung la una din temele de real interes prezentate recent de colega noastră europarlamentar Corina Creţu, vicepreşedintele Grupului Social-Democrat din Parlamentul European.

Solidaritatea europeană şi, totodată, măsurile de reducere a decalajelor dintre ţările UE ce rămân posibile soluţii pentru ieşirea din criză, elemente extrem de importante ce trebuie să rămână în prim-planul măsurilor luate de partidele social-democrate europene.

Riscul imediat, în lipsa tot mai frecventă a unităţii şi coeziunii proiectelor de interes pentru Europa, este acela ca la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, să se prefaţeze o posibilă favorizare a partidelor extremiste, a căror ascensiune este evidentă în ţări precum Franţa, Austria, Norvegia, Italia.

În acest context, ca o latură intrinsecă a social democraţiei, în care credem, pe care o urmăm şi de la care încercăm să nu ne abatem, considerăm că o temă esenţială pentru Uniunea Europeană şi pentru social-democraţii români o reprezintă solidaritatea între statele membre.

Mai mult decât atât, consider că în ceea ce priveşte prezenţa românească în parlamentul de la Bruxelles, noţiunea de solidaritate ar trebui înţeleasă prin realizarea unui front comun, acela al exprimării printr-o voce unitară la nivelul tuturor reprezentanţilor României în acest for, indiferent de culoarea politică. Dacă, aşa cum am făcut-o în nenumărate rânduri, vom arăta în continuare că suntem promotori ai dezbinării, ai lipsei de coeziune în ce priveşte interesul naţional, ai orgoliilor nemăsurate - expresie a refulărilor dintre forţele politice din ţară, nu doar că vom suferi ca imagine, dar nu vom câştiga niciodată respectul forţelor politico-economice ale Europei.

Nu pot şi nici nu vreau să cred că integrarea europeană a fost marele proiect european după decembrie 1989 şi că astăzi nu mai avem un obiectiv de politică externă care să ne unească. Proiectul unitar este în continuare necesar, aşa cum este mai mult ca niciodată nevoie de unirea tuturor forţelor politice şi ale societăţii pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, care încă despart România de celelalte ţări ale Uniunii Europene.

Solidaritatea europeană rămâne în fapt conceptul fundamental care a stat la baza Constituţiei europene şi care, iată, reprezintă principala fisură creată în urma crizei economice. Probabil că răspunsul la criza globalizată, care în mod direct sau indirect ne-a afectat pe toţi, este solidaritatea şi nu individualismul, aşa cum s-a crezut.

Pe fondul neînţelegerii acestui fenomen sau mai cu seamă al desolidarizării parlamentarilor europeni de la noi de acasă, apar derapaje şi atitudini abuzive de tip Lászlo Tökés care au ca ţintă românii şi minimizarea interesului naţional. N-avem voie să rămânem fără reacţie la activităţi ale unor astfel de prozeliţi care îşi asumă punerea în practică a idealurilor lui Horty Miklos, în favoarea anulării caracterului naţional unitar al statului român! E bine ca de normalitate să ne preocupăm toţi şi să nu sporim tensiunile într-un mod inutil şi favorabil unora dintre noi pe termen scurt, pentru că, pe termen lung, nimeni nu va putea profita de spargerea, în mai multe bucăţi sau în mai puţine bucăţi, a ţării.

Într-o altă ordine de idei, nu doar emisarii noştri de la Bruxelles sunt de vină pentru situaţia de astăzi a României, membră a UE. Am avut parte de o guvernare care n-a ştiut altceva decât să taie salarii şi pensii, să îndatoreze ţara şi să gestioneze prost fondurile europene. În loc să beneficiem de această şansă unică, ne-am pomenit că nu am fost beneficiarii bugetului european, ci contributori la bugetul european.

Totuşi, printr-o muncă susţinută Cabinetul Ponta a încercat şi chiar a reuşit în ultimii doi ani să recupereze handicapul din trecut, în condiţiile în care rata de absorbţie a ajuns la 26%.

Rămâne, în principal, aşa cum ne arăta şi doamna europarlamentar Corina Creţu, datoria noastră, ca social-democraţi, să ne adresăm mai mult categoriilor vulnerabile şi dezavantajate şi tot la fel de important ca de anul viitor, comisia să fie dominată de politici de stânga, pentru aceasta fiind nevoie de măsuri de relansare economică, de strategii de incluziune activă.

În concluzie, cred că nu sunt absurd aşezate piesele într-un motor care merge într-o singură direcţie. Piesele, înăuntru, au şi pot avea diverse traiectorii: una merge la stânga, alta merge la dreapta. Motorul însuşi, prin legile mecanicii, împinge, însă, roţile înainte şi, evident, contează foarte mult şi calitatea, şi seninătatea şoferului, conştiinţa lui.