Parliamentary debates

Doamna Dumitriţa Gliga:

"Pământul strămoşesc nu este de vânzare"

Zilele trecute, 61 de deputaţi şi senatori din partidele coaliţiei de guvernare au depus la Senat un proiect de lege care vizează, printre altele, modificarea şi completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan.

Cusută cu aţă albă, această iniţiativă ascunde, sub pretextul unor intenţii de bună-credinţă, un plan ale cărui efecte pot deveni catastrofale pentru agricultura românească, în special în Transilvania, acolo unde terenurile sunt extrem de fragmentate, iar comasarea şi intabularea acestora este anevoioasă.

Colegii mei din PSD au încercat, anul trecut, prin Legea nr. 175/2020, lege promulgată de Preşedintele României, să ofere o impulsionare sectorului agricol românesc şi să interzică achiziţionarea de terenuri extravilane de către străini. Această lege ar fi trebuit să intre în vigoare la data de 13 octombrie 2020, iar Guvernul ar fi trebuit să emită normele de aplicare a legii până la data de 15 noiembrie 2020. În schimb, în total contrast cu demersurile multor altor state europene, Guvernul nostru a decis iniţial să împiedice procedural intrarea în vigoare a legii propuse de PSD, nepublicând normele de aplicare, pentru ca mai apoi să amâne termenul de intrare în vigoare până în luna februarie 2021.

Spre surprinderea mea, politicieni care se autoproclamă patrioţi şi apărători ai interesului naţional au preferat să se ascundă în spatele unor proceduri şi să abuzeze anumite frânghii ale puterii, pentru a vinde şi una dintre puţinele resurse care ar fi putut contribui la relansarea economică a României, pământul strămoşesc. În acest context, nu pot decât să remarc cu tristeţe faptul că, pe zi ce trece, coaliţia de guvernare se îndepărtează din ce în ce mai mult de interesul poporului român, acela de a se bucura de autonomia oferită de resursele naturale.

Mai mult, în timp ce statele membre ale UE ajută şi susţin atât sectorul agricol, precum şi producătorii agricoli autohtoni, condiţionând sau limitând posibilitatea persoanelor fizice şi/sau juridice străine de a achiziţiona terenuri agricole, în România, noi ne grăbim să cedăm siguranţa alimentară a ţării pe mâinile unor interese străine.

Din punctul meu de vedere, agricultura ar trebui să facă parte, în România, din infrastructura critică. Avem pământ fertil şi calitativ, care nu trebuie să devină niciodată monedă de schimb în negocierile politice externe şi care trebuie protejat, preţuit şi exploatat aşa cum şi-ar fi dorit strămoşii noştri, ctitorii neamului, al căror sânge a curs pe aceste ogoare pentru fiecare centimetru de pământ.

Mi-aş dori ca toţi colegii mei parlamentari, indiferent de partidul de provenienţă, să demonstreze că pot face front comun măcar o dată şi că se pot coaliza în apărarea interesului naţional.

Având în vedere că aproape jumătate din terenul agricol românesc deja nu mai aparţine românilor, fac apel la Guvernul României să nu pună şi mai mult în pericol siguranţa naţională şi să demareze, similar prietenilor noştri europeni, proiecte prin care să ofere ajutoare cetăţenilor români să cumpere şi să comaseze terenuri agricole atât în România, cât şi în afara graniţelor.

Dacă străinii se bat pe pământul românesc, de ce nu încercăm şi noi să le urmăm exemplul?