Parliamentary debates

Domnul Ştefan Muşoiu:

"Învăţământul nu trebuie să mai întâmpine piedici!"

Întreg sistemul de educaţie din ţara noastră are nevoie de o transformare rapidă şi de o orientare spre cerinţele viitorului. Din nefericire, majoritatea elevilor nu înregistrează rezultate slabe doar la testele PISA şi la celelalte examene naţionale, prin care ajung să treacă, ci fac dovada că nu ştiu să aplice în viaţa de zi cu zi nici informaţiile şi nici deprinderile acumulate în anii de studiu. Plus că, în loc să folosească tehnologia pentru dezvoltarea culturii lor şi să poată face distincţia între conţinuturi redundante sau nocive şi cele necesare din online, ajung să fie prinşi şi coordonaţi de capcanele de tot soiul care se găsesc pe internet.

De aceea, integrarea conformă a tehnologiei în sistemul de educaţie, începând cu cel primar, va conduce la transformarea fundamentală a învăţământului în favoarea copiilor. Iar de această ameliorare au nevoie, din ce în ce mai pregnant, generaţiile actuale de elevi.

Desigur că despre aceste subiecte se poate vorbi la nesfârşit cu argumente pro sau contra modernizării, dar consider că utilitatea bazată pe o selecţie relevantă a informaţiilor ar depăşi ca efect orice fel de conţinut negativ, răspândit pe Internet. În baza acestui raţionament legitim, vă mărturisesc că mă bucură foarte mult că multe şcoli au adoptat tehnologia ca instrument nou de lucru, astfel încât să crească şi calitatea actului educaţional, dar şi relevanţa şi chiar atractivitatea acestuia. Şi îmi exprim speranţa ca aceste metode inovative să se generalizeze.

De asemenea, îmi doresc ca tot mai multe unităţi de învăţământ de la nivel naţional să admită această nevoie de inovare a procesului educaţional şi să o integreze acestuia ca să poată să-i pregătească pe elevi pentru cerinţele pieţei muncii din acest secol XXI.

Experienţa altor state din Uniunea Europeană, care au integrat tehnologia încă de la nivelul educaţiei primare, relevă deja că aceasta a fost o decizie foarte bună. Pe de o parte, a condus la îmbunătăţirea apreciabilă a rezultatelor academice, dar şi la implicarea părinţilor şi la un alt tip de adaptare a metodelor pedagogice. Cu alte cuvinte, acest mod de abordare proactivă demonstrează că tehnologia poate fi un catalizator puternic pentru schimbare şi pentru îmbunătăţirea întreg cadrului şcolar, adaptare utilă la cerinţele profesionale aflate într-o perpetuă metamorfozare.

În paralel, un studiu recent de specialitate a relevat că două treimi dintre elevii aflaţi acum în băncile şcolii primare vor presta, la maturitate, meserii care nu există în prezent. În baza acestor argumente realiste, specialiştii în resurse umane atenţionează că sistemul autohton de învăţământ se va confrunta cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte pregătirea viitorilor angajaţi. Situaţia ar putea fi cu atât mai complicată în contextul în care doar 35% dintre slujbele existente în acest moment ar urma să mai fie utile anii viitori. Dezvoltarea inteligenţei artificiale, ieftinirea automatizării şi creşterea numărului roboţilor industriali vor determina înlocuirea oamenilor, mai ales pentru executarea activităţilor repetitive din unităţile industriale.

Din toate aceste motive, rezultă că este deosebit de important să înţelegem cu toţii că, în actualul context societal, dar şi în cel viitor, schimbările în cadrul oricărui mediu de lucru sunt pe cât de impredictibile, pe atât de inerente, motiv pentru care organizarea bună a învăţământului va configura şi chiar va scrie întreaga istorie ocupaţională.

Fac aceste aprecieri pentru că mă preocupă foarte mult direcţia în care se îndreaptă acest domeniu fundamental pentru orice societate, nu doar pentru că şi eu sunt părinte. Mai mult, în majoritatea discuţiilor pe care le port atât în ţară, cu alţi părinţi, cu colegi parlamentari ori cu ambasadori, sau în delegaţiile în străinătate, indiferent de zona de pe mapamond în care se desfăşoară, ajunge să se insinueze printre problemele legate de politică externă şi geopolitică şi perspectivele învăţământului. Din toate aceste premise rezultă fără echivoc că şi învăţământul românesc trebuie să se armonizeze de urgenţă evoluţiilor dinamice de pe piaţa muncii. Iar această sarcină ne revine şi nouă, tuturor, ca deputaţi şi senatori, dar, în primul rând, îi revine conducerii educaţiei naţionale. Aceasta este cea care poate asigura creşterea gradului calităţii pregătirii tinerei generaţii, prin implementarea noilor legi care reglementează sistemul de educaţie.

Pe fondul noilor coordonate şi provocări, trebuie ajustată constant strategia Ministerului Educaţiei, în vederea adaptării curriculumului şcolar la apariţia unor profesii inovative. În plus, trebuie permanent avute în vedere şi probleme majore privind reducerea fenomenului abandonului şcolar şi a numărului de elevi care nu trec de stadiul analfabetismului funcţional.

Şi pentru că mi-am permis şi am nominalizat mai întâi principalii şi secundarii decidenţi care reprezintă spectrul politic în învăţământ, voi accentua că cel mai onorant loc în această ierarhie decizională îl ocupă dascălii, fiindcă educatorii, învăţătorii şi profesorii au fost şi vor rămâne pentru totdeauna arhitecţii viitorului nostru. Ei le modelează minţile şi inimile tinerilor, le oferă instrumentele ca să poată înţelege lumea, să poată realiza o selecţie a informaţiilor furnizate de utilizarea tehnologiei, astfel încât toţi copiii să ajungă ei stăpâni pe informaţie, şi nu invers. Tot aceştia sunt cei care îndrumă pe calea cea mai indicată spre atingerea succesului şi a înţelepciunii.

De aceea, profesorii joacă un rol determinant şi în prefigurarea traiectului României şi al Europei, prin educarea adolescenţilor de astăzi. Pentru contribuţia şi participarea lor indirectă la proiectul european, trebuie să le redăm cadrelor didactice locul pe care îl merită în societăţile noastre şi să le oferim instrumentele necesare pentru a-şi desfăşura activitatea. Rolurile lor nu mai trebuie subestimate, iar condiţiile de muncă trebuie îmbunătăţite odată cu adoptarea noilor tehnologii auxiliare.

În concluzie, este evident şi providenţial ca sistemul educaţional să suporte o schimbare fundamentală şi sustenabilă ca să facă faţă transformărilor rapide de pe piaţa muncii, dar şi celor dictate, indirect, de evoluţiile geopolitice şi geostrategice.