Parliamentary debates

Domnul Călin Potor:

"România, ţara copiilor dispăruţi şi negăsiţi"

România se confruntă cu o escaladare fără precedent a cazurilor de copii dispăruţi, situaţia pe plan naţional fiind în măsură să îngrijoreze întreaga opinie publică. Aproape în fiecare zi mass-media prezintă o nouă situaţie de acest gen, un nou copil dispărut şi alţi părinţi disperaţi. Poate în fiecare zi trecem nepăsători pe lângă copiii dispăruţi, neştiind că îi caută o armată de oameni ai legii şi rudele lor nemângâiate. Fără îndoială, eforturile Poliţiei Române de a-i găsi pe aceşti copii, de a-i ajuta să se întoarcă acasă şi de a-i reda familiilor lor, nu sunt deloc de neglijat. Cu toate acestea, drama copiilor dispăruţi ai României pare să nu se mai sfârşească, iar în majoritatea cazurilor aceştia dispar pentru totdeauna. În aceste condiţii, măsurile preventive luate de Inspectoratul General al Poliţiei pentru diminuarea acestui fenomen agravant nu par a fi dintre cele mai potrivite.

Din datele furnizate de ministerul de resort rezultă că peste 90 la sută din cazurile de dispariţii ale copiilor au fost voluntare, fiind vorba de părăsiri deliberate ale domiciliului familial sau ale centrelor de ocrotire. Cu toate acestea, consider că autorităţile îndrituite trebuie să lucreze mai mult la capitolul prevenţie. Mai ales că, în această perioadă de criză nesfârşită, mulţi dintre părinţi sunt preocupaţi mai mult de agoniseala zilnică, de a face bani pentru a pune ceva pe masa copiilor, şi, din păcate, mai puţin au grijă de aceştia. Cred că Ministerul Administraţiei şi Internelor ar trebui să prezinte periodic situaţia exactă a cazurilor de copii dispăruţi din România, precum şi o evaluare a cauzelor acestor tragedii, deoarece doar prin cunoaşterea motivelor dispariţiilor vom putea lua măsurile adecvate, inclusiv din punct de vedere legislativ.