Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sindromul Mioriţa sau sindromul ineptocraţiei"

Sincer, o duceţi mai bine ca acum doi ani? Pentru că dacă vă este tot mai rău şi totuşi nu faceţi nimic, înseamnă ca e posibil să vă ajungă sindromul Mioriţa.

"Cu ce acoperiţi deficitul?", "Daţi-mi şi mie studiile pe care le-aţi făcut". "Vă dăm tot ce avem". "Parlamentul nu are rigoarea cifrelor, el ia decizii politice", "o să ne descurcăm". Ţara asta se descurcă!

Sindromul Mioriţa este sindromul ineptocraţiei. Vedem şi simţim zilnic cele patru simptome bine definite de deficienţa decizională. Primul este lipsa argumentelor: "vă dăm tot ce avem", dar nu avem măcar o listă de argumente în format A4. Al doilea este lipsa responsabilităţii: noi, guvernanţii, susţinuţi de majoritatea parlamentară, iniţiem, dar "Parlamentul ia decizii politice". Al treilea este lipsa unor strategii materializate în politici publice, care să conducă la un plan de ţară. Şi nu trebuie să fii absolvent de Harvard ca să faci măsuri fiscale de tipul celor "las` că merge şi aşa! sau "ne descurcăm că suntem şmecheri!" Al patrulea simptom este al resemnării: ce puteam face?

Se puteau face multe în aceşti doi ani. Locuri de muncă, spitale, autostrăzi, aeroporturi.

După tot acest timp, orice om, cu cât de cât bun-simţ, ajuns în astfel de situaţii superjenante şi penibile, şi-ar prezenta a doua zi demisia şi şi-ar căuta de lucru aiurea.

Vă daţi seama că aceşti oameni ne reprezintă şi în lume?! Oare de ce ne mai miră faptul că suntem trataţi mereu ca ultimele jucării din pomul de Crăciun?