Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie"

Ziua internaţională pentru abolirea sclaviei este marcată, anual, la data de 2 decembrie. Aceasta este data adoptării de către Adunarea Generală a ONU, în 1949, a Convenţiei pentru suprimarea traficului de persoane şi a exploatării prostituirii semenilor.

Potrivit unui studiu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, 40,3 milioane de persoane din întreaga lume sunt victime ale sclaviei moderne. Un sfert dintre victimele sclaviei moderne sunt copii. Din cele 24,9 milioane de persoane supuse la muncă forţată, 16 milioane de persoane sunt exploatate în sectorul privat, cum ar fi munca în gospodărie, construcţii sau agricultură. Femeile şi fetele reprezintă 99% dintre cele 4,8 milioane de victime ale exploatării sexuale forţate şi ale industriei sexului comercial.

România nu este ferită de flagelul traficului de persoane, iar numărul total al victimelor, identificate în perioada 2011-2015, este 4.622, constatându-se o creştere accelerată a acestei activităţi criminale, conform ultimului raport al Consiliului Europei. Majoritatea victimelor au avut ca destinaţie Italia, Spania, Germania, Franţa, Grecia, Polonia şi Marea Britanie. Cazul cutremurător de la Caracal, aflat în cercetare, ilustrează clar gravitatea şi amploarea fenomenului. Traficul de copii care au devenit victimele traficului de organe umane nu este mai puţin condamnabil, instituţiile statului având obligaţia să controleze cu stricteţe regimul adopţiilor, alte cazuri scandaloase fiind semnalate recent în ţara noastră, dintre care unele trebuie cercetate cu celeritate de justiţie.

Comerţul cu oameni este un act bestial, anacronic pentru mileniul trei al civilizaţiei mondiale, acesta însemnând, practic, brutalităţi, orori şi crime. Ar fi de remarcat că racila socială a sclaviei continuă să fie întreţinută cu cinism nu doar prin nerecunoaşterea drepturilor şi a libertăţilor, ci şi prin severitatea pedepselor aplicate celor ce nu se supun. Din punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiţie, negarea egalităţii între oameni, iar sclavii continuă să fie consideraţi ca o specie inferioară. Sclavia poate fi definită şi ca o "stare de totală dependenţă politică, socială şi economică în care este ţinută o ţară, o categorie socială, un individ".

Ar trebui privit mai atent, în cadrul sclaviei moderne, pericolul suprimării drepturilor fundamentale nu numai pentru persoane, ci şi la nivelul unor entităţi statale, cum ar fi cazul unor ţări emergente ori subdezvoltate. Nu de mult timp, un puternic lider european propunea ca ţările incapabile a se conforma unor anumite norme să-şi piardă suveranitatea. Iată un motiv, cât se poate de important, pentru cetăţenii României, ca liderii pe care şi-i aleg să-şi dovedească integritatea, abilităţile manageriale şi devotamentul faţă de ţara căreia îi aparţin. Vasăzică, atunci când are posibilitatea să stabilească prin vot destinul ţării, fiecare cetăţean este dator să se implice.

După cum spunea profesorul indian Osho, "Libertatea nu înseamnă lene şi nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ţi asumi responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Aşa devii sclav". Iar după cum zicea filosoful antic Seneca, "Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie."