Parliamentary debates

Doamna Dumitriţa Gliga:

"Sincope grave în funcţionarea învăţământului preuniversitar românesc!"

Potrivit anunţului făcut de Ministerul Educaţiei, la 8 noiembrie a.c., s-au redeschis parţial cursurile pentru învăţământul preuniversitar de toate gradele, după o pauză forţată - a se citi vacanţă - de două săptămâni, determinată, potrivit explicaţiilor oficiale, de vârful de "sarcină" al pandemiei de coronavirus, reluare condiţionată, însă, de atingerea unui nivel de minimum 60% rată de vaccinare a angajaţilor din unitatea şcolară respectivă, precum şi de distribuirea efectivă a testelor neinvazive destinate elevilor!

Deci, nici nu a început bine anul şcolar şi, din nou, vacanţă suplimentară şi foarte multe ore pierdute, fără perspectiva clară de a fi integral recuperate. Cât despre aşa-zisele ore remediale, acestea au rămas, în mare măsură, o formă fără fond, de vreme ce, pe de o parte, potrivit cifrelor furnizate de Ministerul Educaţiei, doar un procent nesemnificativ, de sub 10%, din cei aproape 3 milioane de elevi, au fost cuprinşi în această schemă de recuperare a orelor pierdute, iar pe de altă parte, se manifestă sincope serioase în ceea ce priveşte plata cadrelor didactice privind activităţile respective, cu impact negativ evident privind continuarea acestei formule didactice ad-hoc.

Şi pentru că suntem în continuare în plină pandemie, nu pot fi ocolite, sub nicio formă, aspectele legate de învăţământului online.

Cum s-a pregătit Ministerul Educaţiei pentru desfăşurarea cursurilor online, dat fiind condiţiile sanitare excepţionale pe care le parcurgem, corelat şi cu rata de vaccinare şi infectare în localităţile respective? Poate ne explică experţii noştri din Ministerul Educaţiei de ce, la peste un an şi jumătate de la declanşarea pandemiei, procentul cadrelor didactice pregătite pentru învăţământul online se situează la un nivel atât de scăzut, mai precis, sub 20%, adică circa 50000 de cadre didactice din aproximativ 250000, potrivit declaraţiilor recente, făcute în social-media făcute chiar de către ministrul educaţiei?

În acelaşi context, se pune imediat întrebarea, cum se respectă dreptul constituţional fundamental la educaţie al elevilor din zonele defavorizate, lipsite de acoperire Internet, în condiţiile în care autorităţile de resort nu au întreprins toate eforturile şi diligenţele necesare, inclusiv de ordin investiţional, pentru suplinirea lacunelor existente?

Faţă de situaţia existentă, consider că se impune o analiză mai aprofundată şi o abordare mai nuanţată, pentru că nu poţi răpi, pur şi simplu, dreptul elementar al unui copil la educaţie în numele unor cifre abstracte, aplicate mecanic, eventual la indicaţiile unor politruci!

Vom exemplifica cu mediul rural, unde, "volens-nolens", procentul celor vaccinaţi este mult mai mic, dar unde şi incidenţa şi virulenţa pandemiei sunt mult mai mici, iar posibilităţile de distanţare fizica, ambientală sunt net superioare celor din marile centre urbane, din motive evidente, legate de absenţa aglomeraţiilor specifice acestor din urmă zone! Deci, pe de o parte, există un procent mai mic de vaccinaţi, fapt care ar trebui să determine suspendarea cursurilor cu prezenţă fizică, adică desfăşurarea lor în regim online. Dar, pe de altă parte, slaba dotare tehnologica, inclusiv lipsa de acoperire Internet fac imposibilă varianta online de cursuri şcolare, adică, ne confruntăm cu o situaţie fără ieşire!

Oare nu se impune punerea în balanţă a tuturor aspectelor menţionate şi adoptarea celei mai bune variante, în interesul direct al elevului, cu prioritate pentru desfăşurarea cât mai puţin perturbată a procesului de învăţământ?

Cât despre mult discutatele teste conforme neinvazive pentru elevi, care peste tot în lumea civilizată sunt larg folosite, cu rol esenţial în funcţionarea în parametri, cât de cât normali, a procesului de învăţământ, asistăm, din nou, la controverse legate de modul de desfăşurare a licitaţiilor respective şi, de bonitatea celor, prin "mâinile" cărora, metaforic vorbind, vor trece testele care ar trebui să fie distribuie copiilor noştri!

În context, se pune întrebarea - să existe oare vreo legătură între maniera controversată de desfăşurare şi încredinţare a contractelor respective, de cele mai multe ori fără licitaţie şi gestionarea lor de către Oficiul Naţional pentru Achiziţii Centralizate/ONAC, instituţie aflată sub autoritatea nemijlocită a Guvernului, prin Ministerul Finanţelor, recent demis prin moţiune de cenzură?

Suntem, încă, în plină pandemie şi foarte mulţi elevi resimt presiunea şi, uneori, şocul social, emoţional şi psihologic al restricţiilor sanitare, similar cu foarte multă populaţie adultă, de altfel. Iată de ce, se pune problema corectării urgente a carenţelor din învăţământul nostru preuniversitar, inclusiv pe planul corpului consilierilor şcolari, al psihologilor care deservesc instituţiile noastre de învăţământ şi al căror rol nu poate fi subestimat în contextul crizei pandemice grave pe care o traversează ţara noastră!

Concluzionând, constatăm că învăţământul preuniversitar românesc, de toate gradele, este grav afectat, în momentul de faţă, de o acută lipsă de predictibilitate, pe toate palierele, cu referire expresă la indicatori esenţiali ai procesului educaţional, de la banala programare a orelor de curs, în format direct sau online, la acoperirea Internet, la utilizarea mult invocatelor şi aşteptatelor, dar şi mult întârziatelor teste neinvazive şi ajungând la programarea incertă a necesarelor teze şcolare şi, ceea ce este mult mai grav, la condiţiile concrete confuze în care se vor desfăşura, inclusiv în acest an, examenele de Evaluare Naţională, respectiv Bacalaureat!