Parliamentary debates

Domnul Vasile Axinte:

"Va ajunge România «ţară Schengen»"?

Ultimele evenimente de pe scena politicii româneşti ne-a făcut să uităm de chestiunile importante de politică externă, spre care România tinde de mulţi ani. Cu o scenă politică animată, poate prea mult, de scandalurile de culise, situaţia României, în cadrul statutului său de ţară europeană, pare să pălească în faţa dezvăluirilor despre scandalurile din partide, din coaliţiile politice sau în faţa subiectelor tip tabloid.

Totuşi, mâine, 14 iunie, se împlinesc 32 de ani de la semnarea Tratatului din localitatea luxemburgheză Schengen, prin care, statele semnatare au hotărât asupra înfiinţării unei zone libere de circulaţie în Europa.

Din cele peste 30 de state semnatare cu tot cu statele ce au semnat ulterior momentului din anul 1985, 27 au şi implementat acest acord, un număr semnificativ de state printre care şi România şi Bulgaria aşteptând ca marea familie europeană să primească în rândul frontierelor unice şi state din fostul bloc comunist.

Despre poziţiile statelor europene cu privire la intenţiile României de a deveni stat Schengen s-a tot discutat în presa românească, poziţiile Olandei şi Finlandei fiind, în fond, greu de înţeles. Pericolul imigraţiei ilegale s-a dovedit a exista, dar nu din cauza graniţelor nesecurizate ale României, ci din cauza politicilor pro imigraţie a democraţiilor din Vest.

România a făcut numeroase eforturi în ceea ce priveşte securizarea frontierelor şi a dovedit că, deşi este stat de graniţă al Uniunii Europene şi al NATO, nu a fost obiectul unor incidente deosebite la frontieră, factorii decidenţi îndeplinind, la excepţional aproape, toate cerinţele avansate de celelalte state membre ale spaţiului Schengen.

Şi atunci, se pune fireasca întrebare: de ce nu devine România stat Schengen, şi care sunt interesele, şi ale cui, ca România să nu facă parte cu drepturi depline din marea familie europeană?

Din păcate, statele care ar fi trebuit să se pronunţe cu privire la cererea noastră de aderare la spaţiul Schengen se confruntă, tocmai ele, cu problema securizării propriilor frontiere.

Va mai exista oare, în viitor, spaţiul Schengen?

Răspunsul la această întrebare este greu de dat în acest moment deoarece democraţiile vest-europene încep să pună pe primul plan securitatea propriilor cetăţeni, având în plan, poate, reintroducerea controalelor la frontierele interne. Alte state, deşi membre ale spaţiului Schengen, au găsit ca soluţie împotriva imigraţiei ilegale ridicarea de garduri corespunzătoare frontierei de stat.

Ţinând cont de problemele grave care nu au putut fi gestionate corespunzător de democraţiile vestice, este posibil ca în viitorul apropiat, din cauza presiunilor din mediul intern pentru statele membre, spaţiul Schengen să nu îşi mai poată susţine utilitatea, ceea ce ar fi o lovitura grea dată nu numai României ci şi Europei, în integralitatea sa.

Astfel, România se află încă la graniţa spaţiului Schengen, doar din cauza unor decizii politice, deşi a făcut eforturi considerabile pentru securizarea frontierelor şi îndeplinirea tuturor parametrilor tehnici impuşi, iar realitatea a demonstrat ca frontierele României sunt frontiere sigure!