Parliamentary debates

Doamna Claudia Gilia:

"Migraţia politică, un fenomen nociv clasei politice româneşti!"

Problema migraţiei politice trebuie să fie reglementată prin interzicerea categorică a acestui fenomen!

Consider că este datoria întregii clase politice să rezolve aspectele dăunătoare bunei funcţionări a puterii legislative, care au atras antipatia românilor de-a lungul timpului faţă de clasa politică în ansamblul ei, iar migraţia parlamentară constituie unul dintre principalele motive ale neîncrederii românilor în politică şi Parlament.

Fenomenul migraţiei politice trebuie eradicat, dacă ne dorim cu adevărat, şi nu doar declarativ, însănătoşirea clasei politice româneşti. Trebuie să găsim formele adecvate pentru interzicerea parlamentarilor şi a altor demnitari aleşi de a trece la o altă formaţiune politică în timpul mandatului! Este incorect şi imoral ca un parlamentar să fie votat de susţinătorii unui anumit partid politic, iar apoi, după ce s-a văzut în Parlament, să întoarcă spatele acelui partid şi votanţilor lui, să plece la altă formaţiune, fără importanţă din ce raţiuni.

Indiferent sub ce formă este analizată, cu sau fără circumstanţe atenuante, migraţia politică are ca efect direct înşelarea electoratului. Oamenii îţi dau încrederea şi votul pentru a-i reprezenta, pe ei şi o anumită structură politică, iar apoi, după ce alesul pleacă la alt partid, votanţii respectivi rămân, pe bună dreptate, cu sentimentul de aversiune faţă de întreaga clasă politică.

Parlamentarul are o obligaţie politică şi morală faţă de alegătorii săi care l-au ales, bazându-se pe principiile, pe ideile, pe programul susţinut de acesta în campania electorală. Este greu de înţeles pentru alegător cum este posibil ca parlamentarul, căruia i-a dat votul şi în care şi-a pus speranţele pentru îndeplinirea unor obiective importante pentru viaţa sa, poate o perioadă de timp să activeze în cadrul grupului partidului de unde provine, iar peste un timp să treacă la grupul parlamentar şi să se alăture parlamentarilor împotriva cărora a luptat în campania electorală. Este greu pentru cetăţeanul care, poate, l-a susţinut în campania electorală şi care i-a acordat şi votul, să înţeleagă dispreţul, dezinteresul cu care este tratat de cel pe care el l-a ales şi care, din diferite raţiuni, migrează la cel mai puternic adversar politic din campania electorală.

În contextul constituţional românesc, care valorifică fără limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate pe care o are partidul sau alegătorii nemulţumiţi de activitatea unui parlamentar este să nu îl mai realeagă. Teoria mandatului reprezentativ pare greu conciliabilă cu principiul pluralismului politic, precum şi cu ideea constituirii grupurilor parlamentare.

Îmi exprim încrederea că, la o viitoare revizuire a Legii fundamentale, vom identifica soluţiile adecvate, astfel încât acest fenomen să înceteze, iar românii să îşi poată recăpăta încrederea în democraţia parlamentară autohtonă, legitimată de votul acordat de fiecare cetăţean cu drept de vot!